Nu stiu daca ma bucur sau nu ca nu ploua si la noi; ud castravetii si ardeii, smochinii (ca sa creasca smochinele sa ajunga sa se coaca) si trandafirii sa nu se usuce, dar m-as bucura si de ploaie. Am cules piersicile frumoase din pomi, restul pot cadea singure, le adunam si le bagam in butoaie.
Norii imi aduc mult intuneric in casa, zici ca vine sfarsitul lumii, imi bag degetele in ochi. Ar fi timp de dormit, dar nu este timp de stat, fiindca, uite, taman acu’ sunt multe treburi de terminat.
Am stat si m-am gandit asa un pic (sa nu ma paleasca prea multa gandire) si mi-am dat seama ca la batranete omul munceste doar ca sa manance. Cumplit si adevarat. Si asta desi stie, omul stie, ca mancarea ii aduce mai aproape mormantul. D’aia zic, mancam numai ce ne place, ne facem poftele, daca tot e s-o dam in primire, sa stim o treaba: ca ne-am satisfacut poftele.
Ce pofte mai am eu? Culinare, fireste, ca in afara nu ma mai bag 😀
Pai asa:
- tort , cum ii zice, nah, c-am uitat pana si cum il cheama, ala cu caramel desupra si din multe foi…cum ii zice?
- savarine
- supa de vaca-vaca cu galuste de gris
- chifle cu mac
- iahnie de fasole cu ciolan
- friptura de gasca la cuptor asa cum o facea mama
si cam atat, legat de pofte.
In rest, nu, nu ploua nici azi, ba iese soarele…
