Este aproape irespirabil aerul asta incins de miez de vara, de luna lu’cuptor, de iulie. Dar suntem in 11 septembrie si pare ca nu o sa ploua curand. La noi.
Ce sa fac, ma voi fixa si in continuare pe terminarea conservelor, mai am doi pepeni, gogonelele culese ieri si conopida cumparata maine si voi pune un borcan mare in saramura. Apoi gogosari. Ieri am pus 2 borcane mici de 1700 ml cu castraveti. Mai avem rosii foarte coapte cu care nu prea stiu ce sa mai fac.
Ieri am scos morcovii, sunt peste asteptari, semanati printre ceapa, cei care au fost in ceapa saptefrati, cand am scos ceapa erau cat acul (aconi) cu firul de ata si pamantul beton. Asa ca nu i-am sapat deloc, niciodata. Aia sunt enorm de mari si sanatosi. I-am separat, cei mari o galeata, cei potriviti si mici alta galeata.
In locul morcovilor, daca tot am udat bine inainte ca sa-i hidratez inainte de a-i scoate, sotul meu a sapat cu harletul si am semanat salata.
Ce mai fac? Trebuie sa spal geamurile casei, sa aspiram iarasi covoarele, sa mergem la analizele anuale si , sa nu uit, ne jucam cu mâții.
Ma cam uit pe TVR2 si nimeresc teatru si film romanesc. Un film cu o fata fermecatoare din 1966. Fata este Margareta Paslaru si ea avea un buchet imens de garoafe albe in brate. Imaginea m-a incantat, albul pur m-a fascinat, forma spumoasa a garoafei m-a entuziasmat. Si mi l-am luat. Bucurati-va si voi de minunata alba, dantelata, supla si vesela garoafa.