Monthly Archives: martie 2012

Două serii de roșii

Asa cum mi-am  propus anul trecut – cand am vazut ca rosiile ( plantele) s-au cam terminat din septembrie, de la seceta, cred – anul acesta am semanat in doua serii: prima serie am semanat-o pe 22 februarie si a doua serie pe 7 martie. Adica, sunt la distanta de doua saptamani, ceea ce  se si vede.

Astfel, am semanat si repicat mai multe rosii din cele Mari de Timisoara  si in ambele serii, deasemenea din cele Inima de bou tot in doua serii, apoi celelalte soiuri nu le-am mai repetat. Am scris pe pagina „Calendarul  lucrarilor in gradina mea” , unde  fac  upgrade  de cate ori lucrez ceva, ce fel de soiuri am in seria I-a si  a II-a. Le voi transplanta in gradina tot la interval de doua saptamani.

Deasemenea, anul acesta nu mai vreau sa fac tarla de rosii, adica parcele, ci le voi planta pe un singur rand  de la un capat la altul al gradinii, astfel ele vor avea aerisire pe ambele parti. Am vazut un film cu Meryl Streep , foarte fain filmul. Era divortata de sotul ei cu care avea trei copii si apoi fostul ei sot a revenit la sentimente de afectiune fata de ea, astfel ea a devenit amanta fostului ei sot. Superb! Dar pe mine m-a fascinat imaginea rosiilor care stateau sa rupa suportii de incarcate ce erau. Si marimea patlagelelor, culoarea de un rosu aprins si forma lor creata. Ei bine, nu stiu cate fire erau la un butuc, mai mult de unu, insa aracii semanau cu butuci si pareau sa aiba patru picioare. Butucii cu rosii erau la ceva distanta unul de altul si pe langa rosii avea gradina aia multe ronduri sau dreptunghiuri cu anumite legume si zarzavaturi. Splendid! Dac-as fi putut opri imaginea aia sa o  pot analiza indelung….!

Deci asa, vreau sa plantez rosiile in gradina in alt stil decat pana acum; nu stiu cum voi tine piept sotului meu conservator, caci nu-mi sta in fire sa lingusesc, insa, la el ar tine linguseala  😀

Si mai am in plan inca ceva. Dupa ce plantez rosiile in gradina, afanez pamantul de jur imprejurul lor , bineinteles dupa ce le voi fi pus, in gropile lor,  ceva substante cu azot, fosfor si potasiu,  naturale, fireste si apa destula, iar la final acopar cu un mulci facut din crengute uscate, corzi de vie uscate si drajoni de zmeura uscati. Le-am – si le –  maruntesc cam la 10 cm si le asez pe langa tulpinile de rosii. Ca sa nu le ia vantul inventez eu un gardulet, de jur-imprejur,  tot din bete. Pentru asta musai sa fie cate patru fire de rosii la un „butuc” Astfel, rosiile  nu vor mai fi sapate,  nu voi mai afana pamantul fiindca, in felul asta,  nu se va mai batatori de la ploi si de la udat. Eh,  vise taica,  vise….

Seria mica de rosii (II) 

   

 

Seria  mare  de rosii (I) 

   

     

Desi sunt „gemene” vedeti cata diferenta de la un soi la altul!

Tot despre roșii și efectele metodelor folosite

Am mai spus ca anul acesta voi scrie, despre gradinarit,  numai ceea ce este nou in actiunile mele pe acest subiect, nu are rost sa ma tot repet din moment ce arhiva sta si ii asteapta pe cei incepatori. Bineinteles ca ma bucur sa ma intrebati, va voi indruma unde gasiti mai repede informatiile cerute, va voi da link-uri din arhiva mea, insa, sincer, ma fascineaza sa fac mereu altfel, sa incerc ceva nou tot timpul, sa scot din activitatea mea balastul si artificialul pe cat posibil si treptat,  asa ca iata, azi observ efectele unor incercari de anul asta.

1. cand am stropit rasadurile abia rasarite le-am stropit cu apa de cenusa. concluzia: le-a facut bine plantelor, nu am avut deloc, dar chiiar deloc ” caderea plantutelor”, nici la busuioc, nici la ardei si nici la petunii si alte flori.

2. cand am repicat rasadurile in compost umed, am facut o groapa cu aratatorul (degetul trebuie sa intre usor,pamantul sa nu fie batatorit ), am turnat apa de cenusa in ea, s-a absorbit, apoi am umplut gropita inca o data, sa- a bsorbit, poate ca din unele pahare a curs in tava de supurt, insa o parte din compost a ramas uscat pe marginilepaharelor. am facut din nou groapa cu aratatorul, daca nu s-a lipit compostul uscat de deget atunci era bine,  introduceam radacina plantei , cat mai adanc si tot cu aratatorul am presat usor planta la radacina ( e drept ca desi am degetele lungi cateodata nu-mi ajungea pana la fundul paharului unde era radacina, totusi s-au prins toate, nu am avut niciun rabat).

3. dupa ( 2-5)  zile de la repicat am luat un creion metalic (vorba vine creion ) si am afanat pamantul batatorit de la etapa repicat prin presare si nu am mai udat cateva zile.

4. cand mi s-a parut mie ca plantele sufera de sete le-am dat, cu stropitoarea, zeama de foi de ceapa, de doua ori la intreval de 4-5 zile. am stropit si pe frunze, pe unde se nimerea,  insa cu apa nu am stropit deloc.

5. rasadurile mele au stat demult in balconul insorit, deci ziua aveau lumina si caldura intre 22 si 26 grade C ( mai mult nu ca deschideam geamul si afara erau 15 sau chiar 10 grade ), iar noaptea aveau 10 grade si uneori si mai putin, ardeii deasemenea si nu au patit nimic.

6. cu un astfel de tratament rasadurile au crescut asa cum niciodata nu au crescut la mine: scunde, groase, cu spatii mici intre noduri (adica nu s-au alungit – se alungesc noaptea cand au apa si caldura ) si iata rezultatul. pana acum pot sa spun ca rasadurile mele sunt ecologice, da?

 

 

O minune de prieteni care se numește Blog

27 martie 2008. „Vreau sa-mi fac  blog”  am scris la search pe google si , fara sa am minimele cunostinte, mi-am facut. Acesta a fost inceputul  Elisa 1 din blogroll.

O minune de  prieteni care se numeste Blog. Ma inclin. Va datorez momente de bine traite aici  pe blog. Multumesc.

La inceput am vrut sa fiu utila, acum vreau sa fiu si fericita.

La incepu nu am stiut nimic,  acum simt la fel.

Drumul. Important nu  este sa ajungi ci sa mergi inspre…