Cand, asta toamna, am sadit salata de toamna era seceta. Am udat fiecare gropita in care am plantat-o, apoi dupa cateva zile, din nou. S-a prins, salata se prinde de obicei, ea avand radacini lungi, pivotante.
Sunt incantata de cum arata, dupa gerul de -30 de grade C prin care am trecut, nu o noapte sau doua ci o saptamana sau doua incontinuu. Acum , de cand a venit caldura am acoperit-o cu folie astfel, noaptea, caldura acumulata de pamant in timpul zilei se mentine. Nu am sapat-o inca fiindca daca o s-o sap o sa trebuiasca sa o ud si cum noaptea, inca, ne ameninta temperaturi negative mai aman cu prasitul, desi daca as sapa-o ar creste mai repede si de Paste ar putea fi capatani.
Begoniile din casa au fost toata iarna inflorite , insa, acum, spre primavara, mai intens. Dupa ce nu mai este asa de frig noptile o sa scot cele cinci jardiniere pe pervazele ferestrelor. Abia astept !
Iar alunul este plin de mitisori, ceea ce este semn bun, ei sunt florile masculine.
