Stiti, poate, ca sotul meu a fost accidentat de o toanta care vroia sa-l depaseasca de pe contrasesns, l-a izbit in bicicleta, putin inainte (un metru ) de a ajunge el pe trotuar, a intors-o cu 180 grade si el a cazut pe mana , coasta, tampla stanga. Destul de grav. La UPU (asta am constatat dupa multe saptamani) in condica scria ca are traumatism si atat. Adevarul este ca a avut fracturat bratul, doua coaste si traumatism in zona tamplei stangi. Am pus 200 lei in buzunarul doctorului de la urgente care era chirurg, 30 de lei in buzunarul asistentei care nu l-a sters cu dezinfectant pe bratul insangerat si o jumatate de fata deja tumefiata cu un centimetru, decat dupa aia, cam la o ora de la aducere, am platit tomografia cu 150 lei fiindca este o firma privata, in spital. Si astea doar la internare. I-a intins bratul sa-l puna la loc, radiografia a interpretat-o pozitiv, a stat in spital de joi seara pana luni dimineata si 55 de zile in CM cu bratul in aparat gipsat , apoi zece zile de recuperare fiindca, dupa ce i-a scos gipsul ortopedul a zis ca nu-i bine pusa la loc (alt dr. ). De fapt se si vede ca nu-i bine pusa mana la loc , e stramba. Cand am vazut ce ni se intampla si cum functioneaza statul roman (fiindca, dupa parerea mea, institutiile publice reprezinta statul) , cand ne-a venit acasa o adresa cu NUP pentru faptuitoare si instiintarea de plata a spitalului de catre accidentat, 1340 lei, iar am tremurat de nervi. Acolo , in condica de primiri urgente, mai scria ca accidentatul avea o trauma care se va vindeca in 6 zile (verdictul medicului legist care s-a informat strict si numai din condica de la UPU).
Au urmat o serie de nervi, la politie, procuratura, spital, am facut sesizari si plangeri la care am atasat toate documentele cu iesire din spital, diagnostic si ce mai aveam, am aratat, pe puncte, cum s-a intamplat si neconcordanta dintre realitate si rezolutia data de procuror, le-am depus atat la politie cat si la procuratura, ni s-a spus ca s-a deschis un nou dosar si asta a fost dupa doua luni de la accident, prin septembrie. Dupa asta nu am mai primit nimic nici de la procuratura si nici de la politie.
Politaiul care a fost la fata locului, la locul accidentului, a venit a doua sau a treia zi acasa sa se intereseze de sotul meu, i-am spus ca-i in spital, m-a asigurat ca va reveni sa-i ia declaratie si ne-a indrumat sa-i primim pe faptuitori (pe toanta) sa ne intelegem. Eu i-am spus ca nu avem ce sa ne intelegem. Femeia cu sotul ei au venit sa ne intelegem imediat ce a iesit sotul meu din spital. Nu am acceptat nicio intelegere, am spus sa asteptam sa zica politia . Dar politia nu a mai raspuns, nimeni nu ne-a mai bagat in seama pana azi, dupa jumatate de an. Cand, politaiul respectiv a dorit sa vorbeasca cu sotul meu . Imi pare rau ca nu i-am spus ca-i prea tarziu fiindca sotul meu a murit, in schimb mi s-a invinetit sangele in artere (adica m-am otravit) atunci cand mi-a zis: si care-i problema , la observatia mea ca a trecut jumatate de an.
I-am raspuns ca problema este ca, dupa atata timp, ne-am linistit si ca am uitat, problema e ca dumnelui este angajat intr-o functie publica in care trebuie sa serveasca cetateanul si nu sa-l omoare, problema e ca ceea ce ne-au facut noua institutiile statului, politia, procuratura, spitalul se numeste marlanie, mitomanie, crima impotriva cetateanului nevinovat, ca problema e sa ne lase in pace.
A inchis fiindca tonul meu era vinetiu spre violet strident.
21 Responses to După șase luni