Când urâtul se lăbărţează şi pe ecrane

Chiar nu mai pot sa nu spun cat de urat mi-e sa vad pe ecranul televizorului personaje care,  din doua in trei secunde,  isi trec mana prin parul capului, fiindca acesta, parul, le intra in ochi, le cade pe jumatatea de fata ca banda piratului,  le obtureaza vederea si ,vizibil, ii incomodeaza.

Si nu contenesc sa ma intreb, femeile (le stiti si voi)  de ce nu-si prind parul cu agrafe, iar barbatul de ce nu se tunde? Vreau si eu sa ma amuz cu televizorul, urmarind emisiuni apolitice (caci la cele despre  politica este abonata permanent o doamna blonda prietena cu presedintele, sau vecina?  ) si n-am parte decat de gestul descris mai sus.

Gestul ma captiveaza, ma involbureaza, ma atrage obsesiv zicandu-mi in gand: acum, acum isi aranjeaza, iarasi,  parul si nu aud nimic ce se spune in emisiune. O fi de ras,  o fi de plans, eu habar n-am, fiindca ma focusez doar pe gestul fatal care nu-mi da pace si nimeni nu-mi raspunde la” de ce”.

Afara este un frig cumplit, asa cum stiti si voi, in toata tara  si  nu am cum sa ma feresc de televizor, mai ales ca ma si oblojesc de o raceala,  de nici  la  cumparaturi nu ma pot duce. Viata, de multe ori, vazuta la televizor,  in Romania, este, totusi, cumplita. Si cumplit de urata.