De parc-ar fi fost ieri…
Fla, ce mai faci? Se apropie livrarea capsunilor si esti prima pe lista . Sper ca esti bine si ca bebeul pe care ti l-ai dorit este acum ocupatia ta principala.
EA: Draga Elisa,
Fie ca primavara anului 2010 sa ne aduca in suflete zambet si bunatate!!Tie, iti doresc multa sanatate, putere de munca si o gradina de vis!!
Astept cu nerabdare PRIMAVARA…am iesit dimineata in gradina si am auzit cucul cantand….semn ca primavara a venit..
Pentru ca e prima data cand iti scriu vreau sa-ti multumesc pentru toate sfaturile tale.Si…as fi vrut sa am o mama ca tine.(am ramas fara mama la varsta de 10 luni)
EU: o bucurie umbrita simt in sufletul tau. Mama ta este si a fost tot timpul cu tine, de acolo iti iei seva. Dumnezeu sa o odihneasca in pace si tu sa-i aduci la Domnul rugaciuni si pomenire.
Da, primavara este si aici, la noi, spre deosebire de prognoza, insa prognoza rea se refera la sambata si duminica, asa-s Babele cu fulgi si toane insa soarele are putere deja. Am iesit sa curat pomisorii cu 2 jachete si ca Dochia mi-am dat jos cate una la fiecare pom
Sigur ca este deja primavara…
Multumesc ca ai comentat si te mai astept
EA: Doamna Elisa,
Nu m-am exprimat corect, cred. Mama mea m-a parasit( in sensul propriu al cuvantului) la varsta de 10 luni. Am fost crescuta cu toata DRAGOSTEA din lume de bunicii paterni(oameni simpli, curati, de la tara, saraci din punct de vedere material dar cei mai bogati oameni sufleteste, si cu frica de D-zeu ).Nu dezvolt subiectul pentru ca este unul dureros chiar daca nu mai sunt copil;voi face 35 de ani sambata 06.03.Nu stiu daca a murit sau daca mai traieste.
In concluzie, mi-as fi dorit sa am o mama ca dumneavoastra…pentru ca v-am simtit sociabila, calda, buna, genul de om bun de pus pe rana.Sunt trista ,intr-adevar, pentru ca nu am reusit sa fac mare lucru anul trecut.
Sfaturile dvs. mi-au fost de mare folos. Am reusit sa-mi construiesc o casa si anul trecut a fost primul an in care am lucrat gradina.
EU: Doamneee, eu am inteles pierdut=plecat dintre noi. M-ai intristat fiindca oricat as vrea eu nu pot tine nimanui loc de mama ci doar de prietena.Dar, nu sunt asa cum par, sunt de fapt rea fiindca asa sunt perceputi oamenii perfectionisti si care au pretentii de la cei din jur asa ca si de la ei insisi. Asa ca, crede-ma nu ai pierdut mare lucru neavandu-ma pe mine ca mama . Am fost foarte, exagerat de exigenta, sunt si ironica si afurisita , nu sunt deloc calda si blanda la prima vedere ci doar cu oamenii pe care-i cunosc deja si de care m-am putut apropia.
Stiu ca par asa cum zici tu, eu insa sunt cu totul altfel.
Singurul lucru care este adevarat este ca vreau sa ajut, vreau sa spun tot ce stiu eu si altora fara nimic in schimb, imi place sa vorbesc cu oamenii (prin piata ma opresc la ei si cu drag le spun cate-o vorba) , pe strada la fel daca cunosc pe cineva ma opresc si-l ascult, spre disperarea sotului meu daca este cu mine.
In fond cea mai mare calitate a mea este ca am stiut intotdeauna sa ascult, fiindca nu sunt prea vorbareata, ascult si incerc sa -l inteleg pe fiecare (asta am invatat la scoala 34 de ani) , iar daca este cazul imi dau cu parerea.
Spune-mi, nu cumva faptul ca alint lumea care vine la mine cu acest “draga” sau “draga mea” te-a facut sa crezi asta despre mine? Este si aici o explicatie. Imi iau revansa fiindca in viata reala nu am folosit sintagma asta de multe ori iar acum simt ca-s inundata cu toate “draga mea” nespuse de-o viata si daca nu spun asa ma innec sau ma sufoc, am un preaplin care trebuie sa iasa afara din sufletul meu. O spun din din toata inima, nu ma prefac niciodata, de altfel se vede si din comentarii ca am zile intregi cand nu pot alinta pe nimeni asa. Dar, cine sa aiba timp sa ma studieze pe mine ?
Iaaaa…uite ce m-ai facut tu sa ma spovedesc!
EA: Nu formula de adresare, respectiv apelativul draga mi-a format aceasta impresie. Felul in care descrieti o floare, o zi, un zambet sau o durere arata cum va este sufletul. Putem fi falsi o data sau de doua ori dar nu in sute de postari.Eu sunt vorbareata si iubesc mult animalele.Dar, poate, parea paradoxal, nu am prieteni. Nu prea am incredere in oameni.Ma atasez greu de cineva, si ma tin scai apoi. Pana acum am incercat sa-mi fac o situatie materiala. Acum am o casa mare dar nu prea sunt multumita si impacata cu mine insami.
Cand am zile proaste merg in gradina…sau ma inchid in dormitor cu o carte.Eventual ma joc cu cainii sau cu pisica….Anul acesta vreau un bebe…sper, ma rog la Maica Sfanta si astept minunea…
EU: da, da…anul acesta cei de varsta ta sunt insarcinati, adica cel putin cateva cazuri stiu si cred ca daca vrei si stii cum sa nu dai gres (este o metoda care sa-ti arate daca puteti sau nu avea copii si sper ca o stii sau o sa afli altfel). Invata despre asta, s-ar putea sa fie pe net informatii (ma refer la momentul optim sau cel mai optim daca s-ar putea spune asa). Sa te ajute Maica Domnului !
Stii ceva, prietenii trebuie sa-i cam induri fiindca nu de rareori ei ne dezamagesc ori daca nu poti indura ceea ce nu-ti place la ei atunci se intampla sa fii fara prieteni. Stii ce raspuns primeste un burlac la intrebarea “sa ma insor, sa nu ma insor??”
Raspunsul: “faci cum vrei , oricum o sa regreti” hahahaha!
Asa si cu prietenii.
Dupa un an pot sa spun ca prietenii nu dezamagesc ci noi ii dezamagim pe ei.
Pingback: Întâmplare simplă « Ioan Usca
Pingback: INDIFERENŢĂ CUTREMURĂTOARE | Madi şi Onu Blog
Pingback: Voi ce parere aveti? « Hai ca se poate!