Mărtişoare, mărtişoare

Este 28 februarie. Am iesit cu placere afara sa ma bucur de martisoarele oferite,  spre vanzare,  in centrul orasului. Am dat o raita pe ambele sensuri, am facut o  bucla si apoi m-a impins ceva/cineva sa cumpar si sa le ofer.

Ani de zile am tot primit sute de martisoare de la elevii mei dragi. Le mai am si acum, pe unele. Dar nu am daruit aproape niciodata. A venit vremea sa daruiesc si eu martisoare. Din inima si cu tot dragul si cu speranta unei primaveri frumoase cu flori de corcodus si de mar, de piersic si de par, cu flori de….flori.

Primul martisor, pe care il daruiesc,  este pentru Lara Nicole, nepotica mea scumpa si minunata care o sa spuna „buna” vreodata si eu sa o aud.

Sa-i aduca noroc si sa fie vesela in viata asa ca o primavara inflorita in care zumzaie albinele.

Lara, iubirea lu’bunica,  bunica te iubeste si lupta cu suferinta de a nu fi aproape de tine cand cresti. Sa fii sanatoasa si sa-ti placa mancarica pe care incet, incet o sa o gusti de acum incolo!

Al doilea martisor desigur ca il ofer scumpei mele nurori, Andreea,  careia ii doresc sa-i fie bine si,  dupa ce incepe sa mearga la servici, sa se poata obisnui fara Lara zi de zi atatea ore pe zi.

Andreea draga , Eli se gandeste la tine cu drag si te imbratiseaza in gand. Sa ai o primavara  (toamna ) frumoasa!

Martisoare,  martisoare daruite,  cu gandul,  voua, tutror fetelor si doamnelor care mi-ati pasit pragul acestei case virtuale si de prezenta carora m-am bucurat de fiecare data.

Sa aveti  o  primavara  insorita,  sa va bucurati de natura, sa fiti vesele ca vrabiutele dimineata si harnice ca albinele toata ziua. Sa va iubeasca cei apropiati voua si sa fiti fericite!

Zambila parfumata care-mi aminteste de gradinuta parintilor mei din Comlosul-Mare. Zambila roz pe care am adus-o aici dar care nu a supravietuit asa ca si  ciresul, parul  si merii de vara. Zambila roz pe care am primit-o eu, de intai martie, de la voi toti.

Sa vina primavara  cu zambile  roz!