Monthly Archives: noiembrie 2010

Mă enervează

1* sa gasesc un articol prin presa si sa nu fie trecuta data publicarii, la vedere.Niciodata nu stiu daca este recent sau vechi,daca  am mai rasfoit revista aia sau nu, de exemplu Tango.Si imi pare rau fiindca acasa stiu ca aparea lunar, pe la inceputul lunii urmatoare si stiam cand se schimba articolul principal.Acum nici macar nu stiu care este articolul principal.Ma rog,asta este, rusine  mie ca nu tin minte.

2* sa gasesc date si sfaturi luate de pe net, de prin reviste sau din alte publicatii si scrise ca fiind originale.Pe acest criteriu i-am si sters din blogroll pe unii.Stiu,sunt rea, dar onesta.

3* sa ma considere, unii, inonesta, sa-mi scrie aici, la comentarii, ca am furat eu poze de la ei .Stiti episodul cu cineva care,”mi s-a parut”, a scris  numele lui pe o poza cu trandafirul meu.Ma rog, cica am gresit, cica eu i-am furat poza lui si nu invers.Eu am zeci de poze cu acel tip de trandafir si nu m-as fi gandit sa iau , de pe google images, poze cu trandafiri care seamana cu ai mei.Poate ca altceva, pahare cu sampanie si alte poze , de care aveam nevoie sa public repede un post, asta da, recunosc.

Nu i-am acceptat comentariile fiindca in primul comentariu, deja, ma injura.”Sa-ti fie rusine”, dupa parerea mea,  este injuratura.

4* sa gasesc  „in asteptare” comentarii in engleza, in  rusa, in chineza si araba si cu multe linkuri continute.Mai si scriu ca le place blogul meu, hahaha, or fi stiind romaneste, atunci de ce nu scriu comentariile tot romaneste, ha?Oricum, comentarii cu linkuri, pentru reclama site-ului, nu public.Asta inseamna ca cenzurez?Da.

5*de fapt, ma enerveaza, insa, imi trece repede.Habar nu mai am , de nervi,  dupa 5 minute  😀  Pe voi ce va enerveaza?

Imi trece fiindca citesc:

Ioan Usca. Supravietuitor’s Blog. Hai ca se poate

Cotlet la cuptor cu legume asortate

Foarte buna mancarea de acum cateva zile,as mai vrea un bis,astazi nu stiu cine si ce gateste.Andreea ma surprinde cu retetele ei deosebite.Aceasta este la inspiratia din frigider.Avem ciuperci,cartofi,ardei gras  deci voi face o tava de legume ,la cuptor,ca garnitura la cotlet,zise nora mea in gandul ei.Nu,nu-i citesc gandurile dar banuiesc ca asa a fost dupa ce am povestit.

Intai a pregatit legumele astea:

* cartofi

* ardei gras

* ceapa

* ciuperci

* usturoi

taiate asa cum se vede in poza si condimentate,unse cu ulei de masline si otet balsamic.Plus rozmarin.

Descoperite se introduc in cuptorul preincalzit si stau cam 45-50 de minute la temperatura potrivita.

Cotletele erau cumparate asa bucati,cu os (asa facea si mama mea cotletele in friptura,cu os cu tot,nu se dezosau ca-n Ardeal).Se condimenteaza cu sare ,piper,rozmarin si fiindca au un strat de grasime nu mai trebuie ulei.Andreea le-a tras,adica prajit repede pe ambele fete in tigaie si apoi le-a mutat in cuptor,acoperite cu folie.Rumeneala au prins-o din tigaie.

Si la asa mancare cum sa nu-ti fie foame?! Pofta buna!

Din blogosfera:

Gabriela Savitsky. My heart in to your heart, IOAN SORIN USCA. Mirela Pete. Dum spiro,spero.

Intre vis si realitate. Hai ca se poate. My heart in to your heart. Ioan Usca. Dum spiro, spero .Mirela Pete. Blog. Ioan Usca Hai ca se poate. My heart in to your heart. Madi si Onu Blog. Caius.

Dimineţile mele

Ma trezeste dusul copilului meu  pe la 7;30.Este ca un zumzet de albine din florile de mar ,stau nemiscata si inregistrez,memorez,fiindca primavara nu va mai tine mult,pentru mine.Sunt atat de aproape de ei,de copiii mei,mi se pare firesc si etern.Doar avioanele pe care le aud iar (o vreme nu le mai auzeam) imi amintesc ca timpul trece.Trece si-mi inghite, nemilos, vremea primaverii mele.Dar nu,nu sunt trista.

Dusul nu se mai aude,linistea este sparta acum de miscari din bucatarie si dupa inca putin un avion ma trezeste din visare. Vin la computer,virtualul(computerul pe care sunt eu) imi afiseaza o fereastra cum ca tre’sa pressing Host+L ca sa back la el,insa nu gasesc Host pe tastatura.Nu-i nimic,ma duc in meniul computerului real si ma gaseste google.

Citesc mesajele voastre.Nu,nu raspund imediat,ar insemna ca-mi iau la revedere de la voi prea repede.Le recitesc.Ieri dimineata,Duminica,au fost multe si calde ca painea de acasa.Le-am savurat de cateva ori.

A,mai am de terminat botoseii Larei,pentru la iarna din iunie anul viitor,asa cred eu,insa copilul creste ca din apa,trebuie sa-i fac mai mari.Apoi alt avion imi da imboldul sa scriu.Trebuie sa scriu ca sa am ce citi acasa,sa nu ma trezesc iar cu pumnul peste buze infundandu-mi strigatul de dor,sa nu ma auda el,Stapanul inelului meu, fiindca lui poate ii este si mai tare dor.

Cateodata Andreea si Lara ies din dormitor la 9,altadata copilul doarme in continuare acolo si o vad pe fetita mea abia la 11,nu-s toate diminetile la fel.Dar mi-e asa un dor de ea,in fiecare dimineata astept s-o iau in brate,sa o asez la jucarii ,sa deschid steluta muzicala  si sa apar ca o girafa deasupra cercului.Atunci Lara scoate o exclamatie,iiii si se uita direct la motul din varful capului meu.O fascineaza motul meu .

Diminetile mele de acum….

UpDate

Citesc la prieteni:

Cenaclul , Christian Rohlfs, Poporul,udrea,Romania,stima noastra si mandria, Mult iubita si stimata, si tot despre udrea, Frunza, Rene Magritte, Ziua mondiala a salutului, Despre flagrant, Instalatorul, Leca nos deta (cu diacritice),In Germania a nins