De cateva zile am impresia ca este sambata.Muncim impreuna fiindca are concediu fara plata,dupa care cred ca …valea!
Nu-i usor sa crezi zilnic ca este sambata si te trezesti ca luni nu mai vine,ca singura ,sa faci ce te taie capul , nu o sa mai fii si nah…e bine. Am facut o groaza de lucruri.Dar ,fiindca eu tot mai cred ca este sambata si ca o sa vina o luni intre care va fi Duminica cu flori frumoase va arat florile mele.
Prima este noua,nu am retinut cum se numeste,nu am mai vazut prin piata pana acum,insa fiindca imi doream cu ardoare ceva roz,un roz diafan,un roz pal,un roz ca sosetele mele(asa i-am spus vanzatoarei aratandu-i-le,hahaha!) si petunie nu am gasit,iata rozul ce ma incanta,gasit la alta foare,o floare necunoscuta.Si am luat doau fiindca ma gandeam ca nu-i place solitudinea.
Nu ca sunt minunate?
Lamaiul afara se simte ca-n paradis,infloreste .
Iasomia….cine a mai bagat-o’n seama?Abia azi am descoperit-o
asa si clematita care face flori pentru vecinii care au inaltat un gard ca de cazarma.Ea,saracuta vrea la lumina,multa lumina si trece granita.
asta-i cam suparata fiindca majoritatea sunt indigo
vecina ei este ironica si cu un zambet in coltul gurii o consoleaza pe galbioara:
-„noi suntem raritati”
el este rosu-rosu dar nu-mi da aparatul culoarea lui si nici photofiltre,dar este rosu spre bordo din aceia parfumati si catifelati din care fac dulceata.
Ocrotita de doua bolti,una cereasca albastru de azur si alta verde,bolta mea protectoare din cires si piersici si iasomie si forsytia ,cu capul in jos sa plivesc,sa raresc,sa curat,sa adun,sa sap si sa culeg,cand imi ridic privirea spre cer zic :multumescu-Ti Doamne!Este bine.