Daily Archives: 19 februarie 2010

Mergeţi,doamnă,în Thailanda

Citesc la Brăduţ Florescu cu mare plăcere tot ce scrie.Când înţeleg râd când nu înţeleg citesc comentariile că poate înţeleg din ele.Când nu-s nici comentarii rămân nerâsă.Dar nu tot ce scrie Brăduţ este de râs.Ieri am citit cum i-au făcut lui, autorităţile de acolo, în numai 24 de ore, acte de rezidenţă necesare pentru cumpărarea unui scuter.Aşa mi-am amintit şi eu că-mi expirase paşaportul şi că ar cam fi timpul să mă duc să mi-l reinoiesc.Zis şi făcut.

Azi dimineaţă am plecat până la fitosanitare şi trec pe la Evidenţa populaţiei şi paşapoarte.He,he…ce bine că s-a făcut şi aici la noi o filială de paşapoarte că nu era.Aşa aflasem anul trecut  si când m-am dus să văd programul într-o vinere, la ora 13, programul se încheia la 12.Las’că vin altădată,zic.Şi altădată a fost acum,azi.Nici nu mă impacientez când văd vreo 10 afişe cu acte necesare pentru buletin de identitate.Era un nene care-şi copia,că-s multe ,ale dracu…Mă uit,caut foaia cu paşapoarte pe pereţi vreo câteva secunde şi gândesc cu voce tare, la care nenea începe să mă ajute să-mi caute el mie pagina cu acte pentru schimbarea paşaportului.Nu-i,zic, mulţumindu-i domnului pentru amabilitate şi când iese un angajat în uniformă dintr-un birou fug să-l întreb.Zice :întrebaţi acolo(de unde a ieşit el).

Întru.Femeia cu mopul, ce se sprijină în coadă, e chiar la uşă şi-mi trage un zâmbet mai degrabă a rânjet.Îmi zic: asta mă cunoaşte.Mă adresez unui nene=domn care stă la un birou în timp ce mă uit la alţi 2 care vorbesc cu alt nedumerit şi încă o don’soara la computer.-Domnule,zic,ce acte îmi trebuiesc pentru paşaport expirat?-Nu se mai face aici.la Braşov…zice.

-Păi,cum,că ştiam că….

-Nu,nu se mai fac aici ci la Braşov pe strada X la nr Y,în Tractoru.

-Vă rog,scrieţi-mi pe o foaie adresa că uit….

Domnul amabil ia o foiţă şi scrie după ce întreabă pe altcineva exact numărul.

Zic:

-E o secţie de poliţie,o secţie a evidenţei populaţie sau ce e?

-Nu,nu e nimic.E paşapoarte.

Bine,scrieţi-mi ,va rog şi nr de telefon. Îmi scrie după ce întreabă pe alta.Eu,să nu plec complet nedumerită zic:

-Dar ce acte sunt,totuşi, necesare,să nu mă duc şi să-mi zică că nu am tot ce trebuie?

-Întrebaţi acolo,la telefon.

Offf…oftez eu ostentativ şi în Thailanda îţi face acte în 24 de oră,acte de rezidenţă în numai 24 de ore…înţelegeţi??La noi asta e…birocraţia ne omoară.

El:

-Duce-vă-ţi, doamnă, în Thailanda.

-Mulţumesc,mulţumesc mult ,mulţumesc frumos şi trag usa pe dinafară fără să vreau să aud comentariile celor 5 angajaţi din acel birou din care unul semăna al’ dracului de tare cu doamna udrea.

[_DSC4829.JPG] foto:Brad Florescu

Invenţia lu'tata meu

http://lifeonthebalcony.com

http://lifeonthebalcony.com

Ieri am vazut la RTV emisiunea aceea a lui Mihaiu si mi-am amintit ca ideea asta a folosit-o ,dupa ce a inventat-o, tatal meu acum 30 de ani.Da.El a adunat sticle de culoare inchisa maroniu si verde inchis cu sectiunea dreptunghiulara cam de 250 ml.Cativa ani a tot adunat,el stie de pe unde,poate de pe la oamenii care-l chemau sa le altoiasca pomi si trandafiri, fiindca erau toate la fel,de aceleasi dimensiuni.Cand a avut o gramada mare de tot s-a apucat sa le zideasca cu mortar si a facut o casuta pentru pasari,apoi inca una.Acolo cloceau gainile,ratele si gastele.Mai incoace vreme au crescut ai mei si curci si bibilici fiindca parintilor mei le placea sa  aiba in curte tot felul de pasari si animale(aveam si iepuri mai demult)

Casutele zidite din sticle puse orizontal tineau foarte cald.Vara nu puteam intra inauntru,cred ca erau peste 50 de grade Celsius,dar vara nu stateau pasarile acolo ci doar primavara devreme cand era inca frig  clostile pe oua si apoi clostile  cu puii mici.Tare bine le mergea.Da,asta era inventia lui tata.Tatal meu era foarte inventiv.Ne-a facut dus in curte ,cu robinet, cu tot dichisul, urcand un butoi mare la inaltime in care se incalzea apa de la soare.Asa ca seara cand terminau treaba ai mei parinti, desi la tara si rupti de oboseala ,se dusuiau inainte de a intra la odihna in casa.Dragii de ei.Tatal meu punea roti la un cadru de fier si deasupra o platforma de scanduri pe care incapeau lazi si cosuri ce trebuia duse fie la depozitul din gara pentru export fie in centru comunei la autobus.Apoi mama se ducea la Jimbolia si le vindea la piata fructe,legume,zarzavat.

Mama mea era o femeie foarte harnica si priceputa la multe lucruri.Dar era si mandra,avea o mandrie a ei care consta in faptul ca la piata ducea cele mai frumoase fructe si legume,niciodata stricate sau urate.Astfel ea avea clientela ei de doamne si domni din oras care numai de la ea cumparau, miercurea si sambata ,caci atunci era piata.Astfel ea termina prima cu vanzarea si apoi pleca pe la magazine si cumpara,ne cumpara noua cate toate si la 12 avea autobus spre acasa.O asteptam cu mancarea calda(vara cand eram si eu acasa) in poarta si primul lucru pe care o intrebam era: „Cat ai facut”  Adica cati bani a facut la piata.Ea isi scotea banii din buzunarul sde sub sort si spunea:380 de lei.Altadata si mai mult.Erau bani multi fiindca salariul era cam 800,la oras.Asa ne-au crescut parintii nostri cu multa munca si rupere de oase cu reumatismele inerente daca speli zarzavatul la fantana cu apa rece si-ti curge pe picioare.Aveam fantana in curte.Cu robinet.Tot tata o facuse si vecinii veneau la noi in curte dupa apa ca sa nu se mai duca pana la colt unde era o arteziana publica.

Mama mea facea si lucru de mana,iarna si veneau femei din sat la ea ca sa le invete la macrame.Dar despre asta o sa scriu alta data.

Dragii mei parinti!Nimeni n-a avut parinti ca ai mei.Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!