Caram apa cu ghiscanul(ceva ca un ulcior dar din tabla smaltuita) destul de departe,doua strazi mergeam pana la coltul in care, pe cand aveam eu 7 ani, era fantana arteziana.Era greu,de 10 litri si-l puneam plin.Astfel mergeam indoita.Inchipuiti-va un copil de 7 ani,slab si pricajit carand indoit din talie in partea opusa si aproape schiopatand la fiecare pas.Si pe una din strazi statea in chirie,la o casa nationalizata(din care proprietarii erau deportati) ce acum devenise proprietate de stat,el.Un om care iesea din curte ,cand ma vedea cu ghiscanul plin ,sa ma ajute.Mi-l ducea pana la celalalt colt sau pana acasa la noi fara sa intre.Nu aveam habar daca o cunoaste pe mama,nici nu ma interesa,nici nu l-am intrebat nimic.Doar ca eram bucuroasa ca ma salveaza de la greu.Atat.
Dupa o vreme,adica atunci cand aveam eu 8 ani,mama ne-a luat pe toate si ne-a spus ca poate o sa vina la noi un om bun care sa ne ajute si noi poate ar fi bine sa-i spunem taticu.Singura care avea ceva impotriva era bunica,mama mamei(care nu l-a placut pe el niciodata). Pe mine m-a placut in schimb el,adica taticu ,fiindca mama mea ne-a invatat sa ne ducem la el si sa-i zicem asa: taticule,a zis mamica sa-mi dai mie ouale din cuibare.Si el mi le dadea.Eu am putut sa-i spun asa fiindca eram cea mai mica.Si el ma lauda ca-s harnica si asta ma incanta si ma motiva.Am invatat multe de la el,sa mananc fructe si legume crude(ceea ce mama nu prea facea,ei placandu-i doar sa le admire si sa le vanda).
S-a inhamat la caruta noastra grea tare si a scos-o,pana la urma, la liman.El era de factura de stanga,copil sarac de langa Cluj plecat in lume sa-si gaseasca norocul,cum se spune.A stiut la ce se inhama,insa pana sa vina la noi nu avea nimic al lui,nici casa nici copii,nici gradina,ci doar rude mai mult sau mai putin sarace.Nu stiu ce si-a zis el,cum a gandit, ce a inclinat mai mult in balanta insa da,mama si noi l-am facut sa se simta acasa la el,acolo la noi.
Tata Sandu si-a pus amprenta pe curtea si gradina noastra,a innoit pomii,a plantat piersici de cultura de 2 soiuri care ne-au incantat pe noi fiindca pana atunci noi nu aveam decat peri si meri in gradina si pruni.A plantat ciresi,fiindca livada cu ciresi ne-a fost luata,a plantat vie ,tot in gradina casei fiindca si via ne-a fost luata si apoi distrusa de harnicii colhoznici.Ma rog,la noi,la un moment dat era raiul pe pamant.Dar,trecuse perioada in care ei lucrau la zootehnie din greu.Acum cultivau gradina si mama mergea la Jimbolia,miercuri si sambata si vindea produsele,tata ii ducea lazile si cosurile la autobuzul care -i ducea pe oameni la Jimbolia si astfel ei faceau bani.Iar eu,de la facultate ii spuneam la telefon ca-mi trebuiesc bani sa-mi cumpar haine,iar cu banii primiti plateam excursia.Mai rar imi faceam si haine insa cartile si excursiile erau pe primele locuri.
Tata insa avea si o mare meteahna.Fuma,fuma exagerat de mult.Astfel ca noaptea avea ,la o varsta,accese de tuse caci credeam ca se va inneca in tuse.Si asta s-a intamplat pana cand a murit mama mea si apoi s-a lasat complet de tigari.A mai trait sapte ani dupa mama si a murit de o forma de boala la plamani,zic eu ca din cauza fumatului.
Tata a fost toata viata angajat la stat,la ferme si gradini botanice si cand a venit la noi a continuat sa fie si angajat si sa lucreze alaturi de mama in gradina si curte,la animale si pasari.Fiindca mare parte din timp fusese de noapte,la granita,la un punct de cercetare de acolo unde pazea noaptea.Mai apoi a lucrat si in schimburi.Asa ca avea pensie si s-a descurcat fara ajutor de la noi.Singurul lucru care-l bucura pe tata cand ne duceam acasa era sa-i ducem un bilet de loto.De multe ori si pe asta il uitam.Dar usor dezamagit si in zeflemea zicea: nu-i nimic,las ca-i bine,sau ne lua peste picior ca altadata sa ne amintim.
Stia sa povesteasca.Povestile lui durau ore.Eram mica,stateam inca la casa veche si cum in gradina aveam vie faceau vin.Langa noi era o casa nationalizata a vecinilor dusi pe Baragan si acolo s-a facut un atelier mecanic al unei intreprinderi de stat.Si oamenii ieseau de la lucru si intrau la noi sa bea vin,cu paharul(adica le vindea cate-un pahar) si eu auzeam din camera alaturata povestile.Tata povestea din razboi caci fusese pe front.Avea si o cicatrice in obraz de la un glont.Si povestea atat de frumos si cu drag despre perioada aceea de parca ar fi fost in concediu.La el,la tatal meu,am vazut eu pentru prima data ce inseamna dragostea de patrie,prin exemplul personal.
La inceput ,cand a venit tata Sandu la noi lumea era cam reticenta.Era greu de acceptat fiindca nu avea un statut asemanator cu cei din comuna noastra,era venit de la oras si angajat la stat.Inca nu-si facuse un nume,lumea nu-l prea stia,insa a sfarsit iubit,respectat si regretat de oamnenii din sat fiindca toata lumea si-a dat seama ca era un om bun si harnic si ii ajuta pe ceilalti cu stiinta lui despre gradinarit.Stia sa altoiasca.Pomii mei de aici sunt de el altoiti si adusi si plantati,in afara de cires care-a fost adus de mama.Da…si altoia si trandafiri.In gradina avea cateva randuri semanate si vara altoia la ei,apoi ii vindea.Oamenii il chemau acasa sa le altoiasca pomi si el se ducea Duminica dimineata.Nu,nu era credincios.Poate ca pana la urma l-a gasit pe Dumnezeu,eu ma rog sa-l fi gasit si sa aiba grija de sufletul lui.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i fie tarana usoara!
