Tag Archives: tata

Tatăl meu Alexandru

Caram apa cu ghiscanul(ceva ca un ulcior dar din tabla smaltuita) destul de departe,doua strazi mergeam pana la coltul in care, pe cand aveam eu 7 ani, era fantana arteziana.Era greu,de 10 litri si-l puneam plin.Astfel mergeam indoita.Inchipuiti-va un copil de 7 ani,slab si pricajit carand indoit din talie in partea opusa si aproape schiopatand la fiecare pas.Si pe una din strazi statea in chirie,la o casa nationalizata(din care proprietarii erau deportati) ce acum devenise proprietate de stat,el.Un om care iesea din curte ,cand ma vedea cu ghiscanul plin ,sa ma ajute.Mi-l ducea pana la celalalt colt sau pana acasa la noi fara sa intre.Nu aveam habar daca o cunoaste pe mama,nici nu ma interesa,nici nu l-am intrebat nimic.Doar ca eram bucuroasa ca ma salveaza de la greu.Atat.

Dupa o vreme,adica atunci cand aveam eu 8 ani,mama ne-a luat pe toate si ne-a spus ca poate o sa vina la noi un om bun care sa ne ajute si noi poate ar fi bine sa-i spunem taticu.Singura care avea ceva impotriva era bunica,mama mamei(care nu l-a placut pe el niciodata). Pe mine m-a placut in schimb el,adica taticu ,fiindca mama mea ne-a invatat sa ne ducem la el si sa-i zicem asa: taticule,a zis mamica sa-mi dai mie ouale din cuibare.Si el mi le dadea.Eu am putut sa-i spun asa fiindca eram cea mai mica.Si el ma lauda ca-s harnica si asta ma incanta si ma motiva.Am invatat multe de la el,sa mananc fructe si legume crude(ceea ce mama nu prea facea,ei placandu-i doar sa le admire si sa le vanda).

S-a inhamat la caruta noastra grea tare si a scos-o,pana la urma, la liman.El era de factura de stanga,copil sarac de langa Cluj plecat in lume sa-si gaseasca norocul,cum se spune.A stiut la ce se inhama,insa pana sa vina la noi nu avea nimic al lui,nici casa nici copii,nici gradina,ci doar rude mai mult sau mai putin sarace.Nu stiu ce si-a zis el,cum a gandit, ce a inclinat mai mult in balanta insa da,mama si noi l-am facut sa se simta acasa la el,acolo la noi.

Tata Sandu si-a pus amprenta pe curtea si gradina noastra,a innoit pomii,a plantat piersici de cultura de 2 soiuri care ne-au incantat pe noi fiindca pana atunci noi nu  aveam decat  peri si meri in gradina si pruni.A plantat ciresi,fiindca livada cu ciresi ne-a fost luata,a plantat vie ,tot in gradina casei fiindca si via ne-a fost luata si apoi distrusa de harnicii colhoznici.Ma rog,la noi,la un moment dat era raiul pe pamant.Dar,trecuse perioada in care ei lucrau la zootehnie din greu.Acum cultivau gradina si mama mergea la Jimbolia,miercuri si sambata si vindea produsele,tata ii ducea lazile si cosurile la autobuzul care -i ducea pe oameni la Jimbolia si astfel ei faceau bani.Iar eu,de la facultate ii spuneam la telefon ca-mi trebuiesc bani sa-mi cumpar haine,iar cu banii primiti plateam excursia.Mai rar imi faceam si haine insa cartile si excursiile erau pe primele locuri.

Tata insa avea si o mare meteahna.Fuma,fuma exagerat de mult.Astfel ca noaptea avea ,la o varsta,accese de tuse caci credeam ca se va inneca in tuse.Si asta s-a intamplat pana cand a murit mama mea si apoi s-a lasat complet de tigari.A mai trait sapte ani dupa mama si a murit de o forma de boala la plamani,zic eu ca din cauza fumatului.

Tata a fost toata viata angajat la stat,la ferme si gradini botanice si cand a venit la noi  a continuat sa fie si angajat si sa lucreze alaturi de mama in gradina si curte,la animale si pasari.Fiindca mare parte din timp fusese de noapte,la granita,la un punct de cercetare de acolo unde pazea noaptea.Mai apoi a  lucrat  si in  schimburi.Asa ca avea pensie si s-a descurcat fara ajutor de la noi.Singurul lucru care-l bucura pe tata cand ne duceam acasa era sa-i ducem un bilet de loto.De multe ori si pe asta il uitam.Dar usor dezamagit si in zeflemea zicea: nu-i nimic,las ca-i bine,sau ne lua peste picior ca altadata sa ne amintim.

Stia sa povesteasca.Povestile lui durau ore.Eram mica,stateam inca la casa veche si cum in gradina aveam vie faceau vin.Langa noi era o casa nationalizata a vecinilor dusi pe Baragan si acolo s-a facut un atelier mecanic al unei intreprinderi de stat.Si oamenii ieseau de la lucru si intrau la noi sa bea vin,cu paharul(adica le vindea cate-un pahar) si eu auzeam din camera alaturata povestile.Tata povestea din razboi caci fusese pe front.Avea si o cicatrice in obraz de la un glont.Si povestea atat de frumos si cu drag despre perioada aceea de parca ar fi fost in concediu.La el,la tatal meu,am vazut eu pentru prima data ce inseamna dragostea de patrie,prin exemplul personal.

La inceput ,cand a venit tata Sandu la noi lumea era cam reticenta.Era greu de acceptat fiindca nu avea un statut asemanator cu cei din comuna noastra,era venit de la oras si angajat la stat.Inca nu-si facuse un nume,lumea nu-l prea stia,insa a sfarsit iubit,respectat si regretat de oamnenii din sat fiindca toata lumea si-a dat seama ca era un om bun  si harnic si ii ajuta pe ceilalti cu stiinta lui despre gradinarit.Stia sa altoiasca.Pomii mei de aici sunt de el altoiti si adusi si plantati,in afara de cires care-a fost adus de mama.Da…si altoia si trandafiri.In gradina avea cateva randuri semanate si vara altoia la ei,apoi ii vindea.Oamenii il chemau acasa sa le altoiasca pomi si el se ducea Duminica dimineata.Nu,nu era credincios.Poate ca pana la urma l-a gasit pe Dumnezeu,eu ma rog sa-l fi gasit si sa aiba grija de sufletul lui.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i fie tarana usoara!

Tatăl meu Vichente

Cand a fost copil a facut scarlatina si drept urmare o boala de inima.Era un om inalt,sfatos,admirat de lumea prin care trecea atat ca statura cat si ca omul care era.Ii placeau caii si cu asta se ocupa.La noi in Banat  aceasta indeletnicire se numea pilarit.Cumpara cai de peste hotare si ii aducea in Romania si ii comercializa.Erau un grup de prieteni,cei mai de vaza oameni din comuna noastra care se ocupau cu asta.Inainte de…adica intre cele doua razboaie.Ii placeau atat de mult caii incat cand au venit nemtii la noi in curte dupa cai,printre altele ,el si-a ascuns calul cel mai de suflet al lui dupa sura,adica dupa sira de paie crezand ca nu-l vor gasi.Atunci neamtul a indreptat pistolul inspre el si a zis: „dai calul sau trag”.Si tatal meu a plans cand i-a luat calul.Acolo,dupa jireada de paie l-a cautat mama dupa ce murise fiindca ea auzea c-o striga:  Aniiicooooo!!!! Si fara teama ci cu speranta se ducea fie zi,fie noapte dupa jireada de paie sa-l gaseasca.Ani multi a crezut mama mea ca el,tata,se va intoarce.Era sa-si piarda mintile,dar a intarit-o Dumnezeu.

Chente,acesta ii era diminutivul de la Vichente.Parintii lui,adica bunicii mei au trait ,cred ca si s-au nascut in Sarbia,poate ,adica asa este,tata avea  ceva sarbesc in el .Dar a avut ghinionul ca atunci cand s-a imbolnavit sa nu fi fost tratat si astfel la 38 de ani a murit.Imi amintesc seara cand a venit de la spital ,din Timisoara.A intrat in casa,noi eram in jurul mesei,mai erau si ajutoarele mamei la lucru care faceau parte din familie si el a intrat si a zis:  :Am venit sa mor langa fetele mele” Eu aveam 4 ani si vad scena.Tata purta cizme de calarie maro lustruite foarte tare,pantaloni de asemenea din aceia care intra in cizme si deasupra se largesc,din in sau canepa,nu stiu exact,iar haina,haina lui era dintr-un postav gros cu guler mare de blana in forma de sal si se numea iancal.

Apoi,scena cand murea dupa ce doctorul Patis i-a administrat,din greseala,camfor in sange.Ultimul gest al tatalui meu a fost un pumn dat doctorului de l-a varat sub masa .Era tata pe o canapea de plus cu model frumos de flori,canapei ii spuneam noi si acolo s-a stins tata.Mama ne-a trimis la cei trei nuci(langa care era cate-o gramada de nizip-era casa in constructie) sa ne rugam.Si vad scena.Ingenuncheate langa nuci ne rugam  asa: „Doamne da ca taticu sa nu moara!”  Asa ma rugam eu la 4 ani.Apoi vad scena portii deschise,eu tineam de-o parte si sora Luci de cealalta parte sa intre mamica cu caruta,venind de la camp.Ea,trista si iscoditoare la ochii nostri,dupa care ramanea trista.Mult dupa aceea,cand am devenit mari, ne-a spus ca ea credea ca tata s-a intors si noi ii puteam arata asta din ochi.Dar ochii nostri erau tristi,ochi tristi de copii care cunosc greutatile vietii prea devreme.

Tata este inmormantat in alt cimitir,tot ortodox(avem doua ortodoxe) in cripta familiei lui unde sunt si bunicii,adica parintii lui si fratele lui. Fie-i tarana usoara! Dumnezeu sa-l odihneasca !

Invenţia lu'tata meu

http://lifeonthebalcony.com

http://lifeonthebalcony.com

Ieri am vazut la RTV emisiunea aceea a lui Mihaiu si mi-am amintit ca ideea asta a folosit-o ,dupa ce a inventat-o, tatal meu acum 30 de ani.Da.El a adunat sticle de culoare inchisa maroniu si verde inchis cu sectiunea dreptunghiulara cam de 250 ml.Cativa ani a tot adunat,el stie de pe unde,poate de pe la oamenii care-l chemau sa le altoiasca pomi si trandafiri, fiindca erau toate la fel,de aceleasi dimensiuni.Cand a avut o gramada mare de tot s-a apucat sa le zideasca cu mortar si a facut o casuta pentru pasari,apoi inca una.Acolo cloceau gainile,ratele si gastele.Mai incoace vreme au crescut ai mei si curci si bibilici fiindca parintilor mei le placea sa  aiba in curte tot felul de pasari si animale(aveam si iepuri mai demult)

Casutele zidite din sticle puse orizontal tineau foarte cald.Vara nu puteam intra inauntru,cred ca erau peste 50 de grade Celsius,dar vara nu stateau pasarile acolo ci doar primavara devreme cand era inca frig  clostile pe oua si apoi clostile  cu puii mici.Tare bine le mergea.Da,asta era inventia lui tata.Tatal meu era foarte inventiv.Ne-a facut dus in curte ,cu robinet, cu tot dichisul, urcand un butoi mare la inaltime in care se incalzea apa de la soare.Asa ca seara cand terminau treaba ai mei parinti, desi la tara si rupti de oboseala ,se dusuiau inainte de a intra la odihna in casa.Dragii de ei.Tatal meu punea roti la un cadru de fier si deasupra o platforma de scanduri pe care incapeau lazi si cosuri ce trebuia duse fie la depozitul din gara pentru export fie in centru comunei la autobus.Apoi mama se ducea la Jimbolia si le vindea la piata fructe,legume,zarzavat.

Mama mea era o femeie foarte harnica si priceputa la multe lucruri.Dar era si mandra,avea o mandrie a ei care consta in faptul ca la piata ducea cele mai frumoase fructe si legume,niciodata stricate sau urate.Astfel ea avea clientela ei de doamne si domni din oras care numai de la ea cumparau, miercurea si sambata ,caci atunci era piata.Astfel ea termina prima cu vanzarea si apoi pleca pe la magazine si cumpara,ne cumpara noua cate toate si la 12 avea autobus spre acasa.O asteptam cu mancarea calda(vara cand eram si eu acasa) in poarta si primul lucru pe care o intrebam era: „Cat ai facut”  Adica cati bani a facut la piata.Ea isi scotea banii din buzunarul sde sub sort si spunea:380 de lei.Altadata si mai mult.Erau bani multi fiindca salariul era cam 800,la oras.Asa ne-au crescut parintii nostri cu multa munca si rupere de oase cu reumatismele inerente daca speli zarzavatul la fantana cu apa rece si-ti curge pe picioare.Aveam fantana in curte.Cu robinet.Tot tata o facuse si vecinii veneau la noi in curte dupa apa ca sa nu se mai duca pana la colt unde era o arteziana publica.

Mama mea facea si lucru de mana,iarna si veneau femei din sat la ea ca sa le invete la macrame.Dar despre asta o sa scriu alta data.

Dragii mei parinti!Nimeni n-a avut parinti ca ai mei.Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!