Retro,cu dragoste

Intr-o pauza de munca(nereusita) spetita de greul pe care ti-l impune o treaba pe care nu stii sa o faci ma relaxez cu amintirile mele dragi.Noroc ca am leapsa asta de mai demult de la Lia si chiar o rog sa ma inteleaga,dupa ce va parcurge postarea ca nu e usor,fizic vorbind sa-mi gasesc toate gentile ,asa cum intentionam.Pe unele abia azi le-am gasit si nici nu-s sigura ca le-am gasit pe toate.Oricum,geanta/poseta si imprejurarea.N-am sa uit niciodata de ce anume evenimente  sunt legate fiecare dintre ele. Cu ce sa incep?De acum spre inapoi,asta-i drumul pe care poate sufletul meu sa-l parcurga firesc.

Era de Sarbatori ,cautam cadouri,lucruri mai mult utile dar si placute la purtat.Luasem pentru sotul meu camasa de finet,tricou de bumbac cu maneci lungi si dungi frumoase(cu care inca nu l-am vazut imbracat-el asa face-isi lasa lucruri noi,sa fie acolo  ) si cand sa iesim din magazin se ia de mine o geanta.Nu ca nu-mi trebuia una noua,dar luata a fost. Ce am in ea?Acum doar putine lucruri,strict necesare:  chei,portofel(nu tin niciodata banii oricum prin posete ci doar in portofel)batiste,servetele umede,telefob,manusi,acte(cand este cazul) si o punga sau doaua frumoase pentru cazul ca am ceva de pus in ele.

Era dupa ce mi-am luat bicicleta si cum o geanta de portbagaj risca sa se agate de vreun culegator””” de genti,iar atarnand de ghidon putea ajunge la roata sa intre intre spite am gasit-o pe ea tocmai potrivita atat s-o tin pe umar si sub brat cat si pe ghidon caci are cureaua scurta.

Era cand plecasera copiii nostri in Australia.Nora mea draga,fata mea scumpa mi-a lasat garderoba ei,cizmulite si geanta asta Am purtat-o pana s-a rupt cureaua.O sa inlocuiesc cureaua la vara si o mai port caci este foarte incapatoare.Cand merg pe jos,in oras.

Era cand venise moda cu negru,demult,aproape ca numai negru mai vedeai la pantofi,cizme si posete.Aveam nevoie de ea la biserica,la spectacolele de la Casa de Cultura gen Balul bobocilor si in vizite la prieteni,de aniversari si alte ocazii.Ea este. In ea aveam doar o cheita,o batustita din borangic cu broderie si,poate niste tampoane pentru urechi caci la Balul bobocilor era sonorul atat de tare de trebuia sa ma protejez ca sa ma simt bine cu urechile.

Era pe cand aveam pantofi decupati albi,sandalete si-mi trebuia asortata poseta.Ea este,de vara. Cu ea m-am intors din America,mi-o luase de Craciun nepoata mea ,Simona in situatie de stricta urgenta.Mi se rupsese cureaua la geanta mea de voiaj intre doua avioane.Poveste lunga. Este inca buna insa nu o mai port.Apropo stie cineva cu ce se curata captusala de la posete?Pe vremuri era neofalina la fiole,gaseai la tutungerii .Acum intreb pe unde ma duc,nimeni nu stie.Cert este ca am intrat in epoca consumismului,trebuiesc aruncate si cumparate altele…mult mai proaste ca si calitate,din pacate.

Am ajuns in 2003.Calatoream spre America pentru prima data in viata mea.O valiza mare mare,pe roti,o valizuca de mana,pe care speram s-o iau cu mine  avand medicamentele in ea si o poseta/geanta care se potrivi sa fie chiar noua pe atunci si foarte foarte incapatoare.Trei despartituri,buzunare pe fata si pe dos si inauntru.Mi-am zis ca asta este, incape tot ce-mi trebuie pe drum si am inghesuit in ea tot ce trebuie pentru vreo 24 de ore.24 de ore eram numai eu si cu ea,orice imi trebuia era musai sa fie acolo in geanta incapatoare.O agenda in care sa scriu pe drum,o carte ,cheile…la ce-mi trebuiau cheile de acasa? Portofel,acte,mapa cu biletele si pasaportul,batiste,servetele pentru maini(caci stateam si prin 2 aeroporturi) si mai stiu eu ce? Cert este ca era umflata ca un balon si grea ca un bolovan.Si avea o curea dubla si lunga ,deci atarna greu pe umarul meu firav.Firava era si prinderea curelei de geanta In fine.Ajung la WDC trec de security dupa ce ma dezbrac de haina groasa de iarna(decembrie)cizme si ,asa cum stiti …si incep sa ma remontez,sa ma recompun pentru a pleca repede repede caci aveam legatura in 40 de minute cel mult.In graba mare iau haina sub brat(eram toata transpirata de caldura si agitatie),o punga in care-mi pusesem la Viena medicamentele si alte chestii , findca nu ma lasase cu valizuca de mana in avion,trebuia s-o las pentru la cala.Deci aveam asa:haina groasa de iarna sub brat,o punga plina si poseta asta pe care in graba o smulg de pe scaun,momentul in care se smulge  cureaua.Atunci,disperata si presata de timp o iau si pe ea in brate si alerg spre banda de care mi-a zis sora mea ca ma duce fara sa alerg eu.Neavand cu mine valizuca de mana in avion si cum aici mi-a dat-o la coborare,uitai de ea si pace buna. Traiesc momentele acelea acum,simt pielea gainii.Ma rog,banda ma duce unde trebuie ,adica spre afara ca sa iau un autobuz si sa ma duca la Gate-ul respectiv spre LA. Sunt in autobuz.M-am linistit un pic si ma uit in jurul meu,Caldura ma ‘nebuneste inca,desi si la ei era zapada si frig dar eu eram inauntru.Simt ceva nefiresc.Ceva nu este in ordine si nu stiu ce.Doamneee,de ce ma simt asa? .si tresar ca traznita de bubuitura tunetului (mie mi-e frica de tunete si trasnete) si ma ia cu rece-cald si realizez ca valizuca n-a venit cu mine. Autobuzul ajunge,eu cobor si ma indrept spre un functionar caruia-i spun ceva despre lost my legigi si il intreb ,habar n-am cum ,de unde sa iau, spre inapoi si cand… si ma indruma unde sa ma duc.Priceputi americanii din aeroporturi cunosc si limba pasareasca.Ma urc spre inapoi in alt autobuz si sigur nu mai prind LA-ul.In autobuz cred ca eram ca o disperata fiindca imi amintesc spunand lumii lost my luggage.Nimeni nu se uita la mine si nu ma compatimea.Ma gandesc acum in ce hal oi fi aratat sau cum de ei nu-i baga in seama pe nebuni.Si asa,am ajuns cale ‘ntoarsa in goana si pe banda care mergea si cand in holul cu security un nene cu zambetul larg cat o sura vine spre mine si-mi zice „com to me” ducandu-ma intrun colt unde era valizuca mea….nu-mi venea sa cred,chiar nu speram nicio clipa sa o mai gasesc.I’is yours??zice el si eu am spus cel mai lung si vesel Yeeeeees!! din viata mea. Am thankuit de cateva ori,imi venea sa-l pup,dar nu eram in Romania si nu am uitat asta si insfacand valizuca de manerul” tras dupa tine”” alerg spre ‘napoi din nou.Ma uit la ceas mai am 8 minute pana pleaca al meu spre Los Angeles.Alerg si pe banda.De data asta zburam desi aveam asa:haina groasa sub brat(la un moment dat am deschis valizuca si-am bagat-o in ea) geanta rupta si plina doldora,punga de plastic plina ochi si valizuca de-o trageam de manerul ala care se scoate.Zburam.Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai usoara decat in acele 8 minute.Am intrat in avion si l-am deranjat pe domnul care era langa locul meu caci eu,ca si in celelalte avioane aveam loc la hublou.La un moment dat imi cazusera ochelarii din poala,au luat-o inainte din inertie si domnul ,foarte amabil, a ingenunchiat sa mi-i caute.Asta-i geanta cu pricina.

Era odata o delegatie de o luna a ‘mnealui la Tg.Mures.Eram tineri.Si fiindca el fusese cu un coleg de-al lui care probabil se avea cu cadourile pentru nevasta iaca-ta ca vine al meu cu cadou acasa din delegatie.Ce sa inteleg eu din asta decat ca putea fi un pret pe care l-a platit pentru „libertatea” lui de-o luna.Am purtat-o cu mare drag la toate sindrofiile la care eram imbracata si eu ca si posetuta in paiete,voaluri,margele si alte alea cu tocuri de 12 desi eram inalta.

Eram la Timisoara si sora mea Luci mi-a dat o poseta primita si ea de la sora cea mai mare.Mi-a schimbat ea la un marochiner captuseala si a fost buna o scurta perioada,pana a inceput sa i se destrame sirurile de ate …

Era pe cand lucram si-mi luam caiete si extemporale acasa la corectat asa ca acestea doua erau foarte potrivite.Imi amintesc numai ce grele erau atat la dus cat si la intors.

Eram la Bucuresti la o reciclare,la un examen,habar nu mai am,cert este ca posetuta asta s-a legat de mine zicandu-mi:

-Bre,dar tu nu mai porti si alte culori de genti si pantofi,decat negru?Si am luat-o.

Era pe cand aveam niste sandalete rosii minunate.Comode,toc de 7 cm si faine de tot.Aceasta-i poseta corespunzatoare.

Acum este purtatoare de camera digitala.O iau pe umar si ma duc cu ea in gradina ca sa fac poze.O agat intr-o creanga de mar,scot camera si tac,tac…50 de poze.

Dansa nu mi-a placut dar era o moda si iata ca am luat-o si eu.Urata rau…

Ea este in sufletul meu si va ramane pana mor.Era in saptamana Mare,aveam vacanta si m-am dus la mama care era bolnava.M-am dus singura(copilul era in excursie cu scoala) sa stau toata vacanta de primavara cu ea.Erau ultimele ei zile de viata,m-a asteptat pe mine sa-mi spuna ca niciuna nu face clatite asa de bune ca mine .A mancat pana  in ultima zi.Si apoi s-a stins usor si era noapte si eu am tinut-o in brate sa nu se raceasca trupul ei chinut de dureri pana cand venea prietena mamei dupa care a plecat tata sa o anunte.Mama mea,nimeni nu ne iubeste asa ca mama,iar eu cred si spun ca mama ca a mea nu a mai avut nimenea.

Poseta si pantofii mi le-a adus sora mea ca sa am pentru inmormantare.

Cine era ca mine cu cizme lungi pana sub genunghi cu toc de 5 cm si galbene.Nimeni.Eram ca ratoiul Donald si normal ca aveam si geanta de aceeasi culoare.Iat-o.

Aveam niste saboti impletiti si ea este gentuta corespunzatoare.

Am ajuns in anii 60.Eram la facultate.Mergeam la teatru si la concert.Aveam rochie vernil-albasruie  din material foarte fain,croita pe corp,cum se spunea atunci si cu maneci lungi,pe gat iar in loc de decolteu,caci pe atunci nu purtam decoltee,deci era un slit,o taietura in material atat cat sa-ti intre capul.Nimic prea mult.Si,cand am inceput sa merg la spectacole cu tinuta de seara,la opera sau la teatru mi-am taiat manecile de la rochia aceasta si i-am pus maneci negre de voal,bufante si lungi cu o manseta gen bentita,pantofi negri de lac si plicul  acesta.

In el aveam o batistuta de borangic cu broderie pe un colt,o fiola de parfum si biletele de spectacol .Niciodata bani.

Lia,iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa retraiesc viata mea .Leapsa o dau mai departe cui vrea sa o ia.Va spun doar ca merita.