Am fost fluture şi acum sunt viermele din gogoaşa de mătase.Viaţa mi-a înfăşurat în jurul meu un zid numai de mine ştiut şi numai de mine văzut,în jurul fiinţei mele.Nu mai sunt uşi ,aşa că, de câte ori vreau să comunic trebuie să mă fiarbă cineva în gogoaşă,să mă omoare şi eu să mă eliberez pentru o vreme,deşirându-mi singură firul scump de mătase chinezească.Când eram …mai demult ştiam că matasea chinezesca este cea mai scumpă şi din ea ne făceam rochiile de bal,de seară,de ocazii.Până şi rochia mea,singura din mătase chinezească a rămas în fază de neprobata a doua oară şi e şi acuma la croitoreasă.Este culoarea vântului şi a mării impreuna,compuse şi suprapuse şi mi-a plăcut tare mult când am fost la prima probă.Dar a apărut el şi nimic n-a mai contat.Cum eu sunt convergentă,m-am focalizat doar pe un singur punct şi rochia mea de bal din mătase chinezească a fost abandonată acolo .Acum,în gogoaşa mea cea scumpă,scumpă pentru mine ,mă prefac din vierme în sămânţa,tot aşa ca-n poezia Ar trebui,a Anei Blandiana:
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…
Viata m-a invatat ca frumosul se intinde in vecinatatea mea la un infinit mic.Si-mi repet de fiecare data…e mai frumos la tine-n suflet si mai frumos la mine-n gand
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=g-M-EycryeY&hl=en&fs=1]
