Lumina-n intuneric

Unde se duce noaptea-n dimineaţă ?
Şi tot aşa, lumina piere-n ceaţa.
Un zgomot se destramă în tăcere,
Durerea doare mult până când piere.
În ce se schimbă dragostea rotundă,
Perfectă ca o sferă din jumătăţi de undă ?
Şi cu bătăi de inimi cu rimă îmbrăţişată
La unison în gânduri crezând că…niciodată.

Cum stabileşti o dungă la capătul vederii
Între ce e şi nu e şi finele durerii ?
Unde e gata spaţiul,cu ce este plin golul ?
Cum să-ntelegem oare că ne-am adus obolul ?
Cât de scurt este timpul şi cât de lungă viaţa?
Şi cum trecerea vremii ne tot scurtează aţa?

Cât de uşor e greul când ştii că eşti iubit?

Şi cât de greu uşorul când totul s-a sfârşit.