Inca ma intreaba lumea cum pastrez eu mustul pentru iarna si fiindca si anul asta este tare dulce, il pastrez. Sper sa-l si bea cineva.
Iau mustul din butoiul in care a pus strugurii zdrobiti, a doua zi, cand deja este limpede. Il pun pe foc si cand incepe sa faca spuma il spumez si asta incontinuu cam jumatate de ora cat fierbe si face spuma. Cand fierbe si nu mai face spuma, dau focul la minim si il torn, asa fiebinte, in sticle uscate pe care le strang cu capacele lor cu filet. Se poate, chiar mai bine, cu dopuri de pluta. Dar, in timpul turnarii mustului in sticla se face spuma din amestecul turbionar intre lichid si aerul din interior, asa ca astept sa se” lase” spuma si , cu rabdare, umplu , pana la urma, tot gatul sticlei(caci scade cand se raceste). Apoi pun sticlele la perna/plapuma/patura adica la „cald” acoperite bine cu lana sau pene.
Am aratat in poza de sus cum se face spuma, dar asta nu-i spuma de la fermentatie, repet, este spuma de la curgerea turbionara din palnie in sticla prin
aerul existent in sticla. In poza de jos se vede cum este mustul cand nu mai are spuma din timpul fierberii, cand este gata si l-am turnat in sticle.
Nu uitati sa asezati sticlele pe o tava din inox sa nu se sparga sticlele, turnam fierbinte mustul in ele. In pivnita avem must de anul trecut si must din 2009 sau 2011, deci metoda functioneaza. Cand deschizi sticla si bei crezi ca-i proaspat si ca ai pus zahar in el. A propos, este de preferat sa fie mustul dulce, altfel nu cred ca-l bea cineva. Daca strugurii vostri s-au indulcit in toamna asta , atunci merita incercat. Poate ca le va placea copiilor.
S-aveti o toamna-iarna cum va place!
