In aprilie 2009 scriam un post in care prezentam pomii din gradina mea cea mica. Acum, cei mici au ajuns la prima lor fructificare, altii la a doua, a treia, iar cel mai batran, din pacate, nu l-am udat destul vara asta secetoasa si ma tem sa nu-l pierd, nici nu l-am pozat, fiindca i-am pozat doar pe cei de partea dreapta a gradinii, langa carare, unde am lasat apa de cate ori treceam pe acolo cu furtunul sa ud ardeii. La cei de pe stanga nu am prea lasat apa si se vede ca au fructele mici de tot, sambure si piele, pulpa redusa. Dar nu asta este problema ci ma tem de uscarea lor.
Oricum, avem atat de multi incat nu razbim cu fructele, eu nu m-am hotarat sa comercializez fructele in plus fata de trebuinta noastra, asa ca…
Sunt frumosi asa incarcati, desi culegem de ceva vreme, de vreo doua saptamani, iar cei de la soare, cei mai departe de casa au fructele colorate si sanatoase, pe cand cei de langa casa au fructele mai mari (i-am udat mai des ) si viermanoase, poate fiindca au fost mai la umbra.
De cativa ani tot zic ca primavara o sa tund piersicii cum am vazut ca -i tundea tatal meu, insa nu am facut-o asa de drastic niciodata, de aceea au ajuns sa se rupa crengile lungi si incarcate. Idea este ca fiecare creanga care ramane sa fie taiata la jumatate, primavara, inainte de intrare in vegetatie. Eu recunosc ca nu ma prea pricep la asta, de aceea pomii mei sunt cam anapoda, si la primavara, va rog sa-mi amintiti ce zic acum: piersicii se tund drastic, se raresc nuielele si se tund la jumatate cele care raman.
Spectacolul piersicilor abia incepe, fiindca vremea calda si soarele coloreaza in continuare rodul lor. Bucurati-va de priveliste…ea nu dureaza prea mult.
