Voi cu impodobitul bradului, eu cu cozonacii, voi cu cadourile, eu cu napolitanele, voi cu Mos Craciun, eu cu dobos tortul. Ca asa e la noi, cadourile sunt bucuriile culinare pe care nu le faci zilnic, pe care le doresti de multa vreme, pe care ti-ai propus sa le faci macar o data’n viata: DOBOSTORT :))
E tare greu sa faci caramelul de deasupra, sa-l portionezi ca sa poti felia a doua zi, e si basica martora caci cu caramelul incins nu este de joaca. Dar gustul, gustul este de nedescris; va plang de mila ca nu puteti gusta si voi din bunatatea mea facuta prima oara in viata( mai sunt lucruri pe care nu le-am facut si poate ca o sa le fac), aproape ca nu pot sa ma stapanesc pana dupa friptura, care friptura este ca la mama mea, in copilarie si tinerete, se lipeste de degete.
DOBOSTORT facut de mine prima oara in viata
Lasati sertarul uitat deschis si alte deranjamente din jur; as fi putut taia poza cu tortul, dar e mai jmeker asa, sa nu cumva sa credeti ca la mine este muzeu/hotel sau altceva ca’ n postere.
cate foi are? cred ca 12, dar, credeti-ma, este facut ca si cand as fi reconstruit un blid scump de portelan se Sevre din cioburi 🙂 (am zis „blid” nu „vas” sa nu credeti ca l-am dezintegrat pe sotul meu 😉 ).
Asa, acum astept sa se termine piureul si dupa masa de pranz, dupa ce mai feliez la tort, poate ca mai revin cu LE ca tot nu se mai poarta si eu sunt atipica si demodata, ca asa vreau si asa-mi place mie.
Va sarut, va doresc bucuria Craciunului gasita in ce vreti voi, in nasterea Mantuitorului, in daruri, in soarele de afara , in colinde, in familia laolalta sau in mancaruri alese si gustoase rau ori in toate astea la un loc.