Elisa – gradina mea de vis | Elisa. Un blog util si cateodata frumos

În fond, roșiile sunt singurele legume care se pot sau nu compromite total

Parca atunci cand ne-a lovit grindina eram foarte suparata. Dar grindina loveste toata gradina, deci e mai rea, mana loveste numai rosiile (si cartofii, ma rog) si ar trebui sa fie mai buna. Asta ca sa gandim in aceiasi termeni in care gandim cand votam: alegem raul cel mai mic.

Dar mana poate fi totala si atunci nu te mai alegi cu nimic din legumele preferate sau poate fi oprita daca se opresc ploile si creste temperatura peste 30 grade C.

Asa am tinut-o, cu mana zilnic, de o luna incoace, nici nu mai stiu exact ziua cand am vazut primul semn. Sigur ca am stropit rosiile dar mana a preferat sa nu bage de seama, a facut ravagii astfel incat tufe intregi am injumatatit pe verticala, fiindca, ca o desteapta ce e, ea, mana , ataca ramurile tinere cu tot cu tulpini, frunze si flori. Apoi a continuat cu gogonele cat nucile de mari, abia iesite din floare. Sigur ca am curatit tot ce-am putut si de doua ori pe zi. In vremea cand ploua si se sincronizau umezeala cu caldura, zapuseala, culegeam “roadele manei” de cate trei ori pe zi.

De doua zile este soare si peste 30 grade C. Ma intreb daca se va opri (inca ieri am gasit o gogonea innegrita).

Nu pot sa zic ca nu am avut mana la rosii dar m-ar bate Dumnezeu daca as fi nemultumita de ce-a ramas. Si, intr-un final, ploile si-au facut rostul lor: rosiile au crescut mai ceva ca pepenii…galbeni, desigur.

Black crim

Albenga

Inima de bou

Mari de Timisoara

Mari de Sampetru

Un soi din piata

Si alte soiri cherry para galbene, cherry rosii cu mot, galbene mari si lungi ca si kapia, astea toate au fost afectate de mana si le-am taiat toate ramurile din partea superioara ca erau innegrite.

Macar de-ar ramane sa se coaca astea. Azi dimineata am cules a doua galeata coapte si doua stricate, doua rosii.

Empatia este înnăscută

Eram la copii, mai aveam o saptamana si trebuia sa plec acasa. Tocmai implinise Lara Nicole 2 anisori. Eram tare suparata incat plangeam la web camera cu sotul meu. El ma consola cat putea de dincolo de ecran. Si atunci ma opresc din sughite si hohote si vaiete, o clipa, si vad ca Lara este in camera, tot vine spre mine si rade si hi hi hi si he he he si zambeste aplecata asa pe o parte ca venea din spatele meu si vroia s-o vad si eu hohoteam de plans. Al meu vede si el si-mi zice: uite, uita-te la ea , scumpa de ea, cum vrea sa te impace, cum vrea sa te linisteasca! Si, desi nu pe ea eram suparata, nu m-a suparat Lara Nicole niciodata, nu am putut sa trec brusc la alta stare, nu am luat-o langa mine, de fapt ea tot venea in camera mea si se ducea inapoi in living pana cand eu n-am mai plans. Apoi ea s-a intristat sau a devenit neutra, nu mai stiu, isi facuse jobul, m-am linistit.

De asta zic, poate ca cu suflet ne nastem, cu empatie ne nastem, cu bunatate ne nastem si numai putine trasaturi de personalitate si de caracter se deprind din educatie in familie , scoala si societate.

Este posibil ca o educatie gresita in familie sa estompeze trasaturile bune cu care ne nastem, fiindca, eu nu cred ca rautatea, invidia si lipsa de generozitate, de intelegere sunt inascute.

Lara Nicole, draga si scumpa mea Lara Nicole, mai ieri ne-a identificat:

“grandma Eli…she’s maica, Costica…he’ s grandpa ” , “two grandpa” si cand era de ziua mea, ca sa mi se alature sa-mi fie mai usor, cand i-am zis ” I’m sixty-eight years ” a raspuns ” I sixty- eigt too”