Foarte multa lume este interesata de lamai atat ca fruct cat si ca pom(nu mai ziceti copaci,diferenta intre copac si pom este ca pomul face rod,poame,fructe comestibile,iar copacul(ex salcamul)face doar flori si seminte,neinvelite in pulpa de fruct..De aici cantecul …Un copaaac cu floooori…  (scuze,asta ar trebui sa-mi cenzureze nenea google).

UPDATE 29 DECEMBRIE 2009: posibil ca nu mai avem paduchi testosi,posibil ca sa-l fi scapat.In timpul verii,cat a stat afara l-am stropit si cu insecticid.M-as bucura sa fie scapat de bidiganiile alea scarboase cu crusta .

Insa i-au cazut fructele cele cat o aluna de mari.Mai are fructe cam 4 generatii insa din acelea cat o aluna are doar una sau doua.Apoi are doua cat nucile acelea mari si 5 coapte ,galbene si care incep sa fie moi la pipait.O sa le iau pe rand si le mancam asa ca pe portocale,ca nu-s asa de acre.

Update 7 februarie: ieri am inceput tratamentul cu emulsie de sapun in apa si l-am …imbaiat ,prin stropire,in apa cu sapun.Voi repeta 3 zile la rand,pauza o saptamana si iar 3 zile la rand.Controlul de azi mi-a aratat ca cei care au deja carapace nu s-au suparat,erau bine merci,asa ca i-am luat cu mana si pareau vii,nu uscati.Banuiesc ca sunt din cei mici, in faza de dinaintea carapacei si aceia vor disparea…de aceea trebuie repetata operatiunea atat de des(ca cei maturi se inmultesc incontinu).Sa vedem daca reusesc,daca nu…voi apela la insecticid.

Fiindca m-am interesat si eu despre cresterea lamaiului,am citit, pe doctorul plantelor ,niste raspunsuri,pe care le cam stiam,dar si fiindca tot timpul vad pe dosul paginii,acolo la motor de cautare,una alta desre lamai mi-am zis sa spun ce stiu.

Problema mare si grea a lamaiului sunt frunzele lipicioase,care inseamna ca are paraziti.Acestia se numesc paduchi testosi,sunt ca broastele testoase in miniatura,adica au carapace maronie la maturitate si alburie la inceput,iar sub carapace se afla probabil animalul-insecta  si de acolo se secreta un lichid de consistenta mierii de albine,incolor si tare lipicios,care cred eu ca reprezinta si germenii pentru generatia urmatoare,caci din acel lipici apare puietul.

Eu am incercat sa-l curat prin stergerea frunzelor si ramurilor cu spirt medicinal indoit cu apa,dar si cu emulsie de apa+sapun,dar nu prin stropire ci stergere.Nu am repetat asa cum trebuia procedeul si cum ei se formeaza si in puncte unde nu ajungi cu stersul au recidivat de fiecare data.Acum,am intrat pe un forum cu plante exotice si am aflat ca trebuieste stropit cu Decis trei zile la rand,pauza cateva zile si apoi iar 3 zile, consecutiv.Nu l-am tratat fiindca astept musafiri si nu vreau sa-mi puta in casa a Decis,dar o sa il tratez inainte de a-l scoate afara.

Lamaiul are nevoie de apa tot timpul,insa daca il tinem iarna la 10 grade si lumina,atunci zice ca se odihneste si nu ii trebuie asa multa apa. La inceputul lui februarie el infloreste din abundenta,dar la mine a inflorit si dupa ce l-am adus in casa,in noiembrie,insa fructele rezultate au cam cazut.Are nevoie de lumina,cel mai mult insa ii place afara,la semiumbra.Ingrasamantul pe care i-l dau eu,doar vara cand este afara, este apa de gainat,pe care o preparam in butoi si o pastram in bidoane dupa ce s-a macerat si sedimentat.Dar si balegar de grajd,uscat si sfaramat,amestecat cu pamant de musuroi de cartita.Fiind pom fructifer si fiindca noi consumam fructele lui nu ii dau ingrasamant chimic.Sa vedem ce zic specialistii.

Lumea satului zice:

Lămâiul, portocalul, mandarinul sunt plante citrice care provin din Extremul Orient, unde ating 6 m înălţime. În sud-estul Europei el se cultivă în zone cu climat călduros, fără variaţii mari de temperatură de la zi la noapte sau de umiditate.
La noi în ţară, lămâiul este doar o plantă de apartament, crescând până la 1,5 m. El se conduce ca tufă (arbust) şi se cultivă în vase cu amestec de pământ.

Date generale

Lăstarii lămâiului au într-un an 2-3 valuri de creştere. Frunzele trăiesc 2-3 ani şi se reînnoiesc treptat; dacă cad masiv este semn că modul de cultivare şi îngrijire este greşit.

Dacă din anumite cauze frunzele cad, planta formează alţi lăstari cu frunze, dar în anul următor lămâiul nu va rodi. Lămâiul este totodată o plantă remontantă; pe acelaşi lămâi poţi găsi flori şi fructe în diferite stadii de dezvoltare, inclusiv fructe coapte.

Pentru creşterea şi hrănirea normală a fructelor planta trebuie să aibă minimum 10 frunze sănătoase pentru fiecare fruct, iar alte frunze sunt necesare pentru hrana tulpinii şi a rădăcinilor.

În perioada înfloritului, dacă lămâiul nu este scos afară se deschid ferestrele pentru a intra albinele să facă polenizarea.

Florile apar pe ramurile anuale, foarte rar pe lăstari şi câte una sau mai multe la subsuoara frunzelor tot timpul anului, dar perioada principală de înflorit este primăvara, odată cu primul val de creştere a lăstarilor.

Începutul rodirii

Lămâii altoiţi încep să rodească la vârsta de 3-5 ani, iar cei proveniţi din sămânţă la 8-10 ani. De la căderea petalelor până la coacerea fructelor, în condiţii de apartament este nevoie de 180-220 zile.

După prima legare, fructele cresc foarte repede, apoi creşterea încetineşte treptat, iar în faza de pârgă creşterea încetează.

În primul an de rod pe un lămâi se lasă 2-3 fructe; în anul II, 5-8 fructe; în anul III, 10-15 fructe; în anul IV, 20-25 fructe.

Când facem răritul fructelor ţinem cont că pentru creşterea şi dezvoltarea unui fruct sunt necesare 10 frunze. Practic, pe o ramură lăsăm 2 fructe la distanţă de 15-20 cm între ele.

Căderea fiziologică a fructelor are loc în mai multe etape, fiind determinată de supraîncărcarea pomului. Căderea în masă a fructelor este de nedorit şi se poate evita prin afânarea permanentă a solului din vase, prin menţinerea umidităţii şi a fertilităţii la un nivel optim.

Cerinţe

Lămâiul are nevoie de multă căldură, fiind sensibil la temperaturi scăzute. Temperatura optimă pentru creşterea vegetativă este de 16-18°C. Lămâiul începe vegetaţia când temperatura aerului este de 10-12°C, iar a solului de 11-12°C. În perioada înfloritului temperatura trebuie să nu fie mai mare de 18°C, întrucât florile avortează.

Pentru creşterea şi coacerea fructelor temperatura optimă este de 19-22°C.

Cerinţele faţă de lumină variază cu fenofaza şi temperatura aerului din apartament.

La lumină insuficientă frunzele cad, dar la temperaturi de 4°C lămâiul suportă întunericul 3-4 luni. Pe această particularitate se bazează păstrarea lămâiului la întuneric peste iarnă în camere sau pivniţe unde temperatura nu trebuie să scadă sub 0°C.

Citty news zice:

Lamaiul – aliment si medicament

Lamaile sunt fructe citrice din familia hesperidelor (alaturi de portocal, mandarin, grapefruit etc.) cu o valoare alimentara si terapeutica de exceptie. Ele sunt bogate in vitamina C (30-100 mg la 100 g), care se pastreaza intr-o forma activa stabila, pe de o parte, datorita continutului ridicat in acid citric (3,7-7,0 %), care este factorul protector al vitaminei C, iar pe de alta parte, absentei enzimei ascorbicoxidaza, care inactiveaza acidul ascorbic (vitamina C), transformandu-l in acid dehidroascorbic.

In coaja lamailor, continutul de acid ascorbic este mai ridicat decat in suc (163 mg la 100 g), iar in varful lastarilor ajunge pana la 800 mg la 100 g. In afara de vitamina C, lamaile mai contin cantitati mici de provitamina A, vitamine din grupa B (B1, B2, acid pantotenic, vitamina PP, vitamina E s.a.

De la lamai se foloseste uneori si coaja (bine spalata in prealabil cu apa calda, pentru a indeparta eventualele urme de insectofungicide). Lamaile dau suc mai mult (se storc mai bine) daca se tin in apa calda timp de 5 minute. Obisnuit, sucul reprezinta circa 30 % din greutatea lamailor.

Invelite in servetele, lamaile pot fi pastrate in frigider timp de mai multe saptamani. Ele se mai pot pastra in borcane, taiate in felii subtiri, intre care se pun un strat dublu de zahar. Borcanele se inchid ermetic si se tin la rece.

In dioterapie, lamaile se folosesc pentru numeroasele lor efecte asupra bunei functionari a organismului uman: sunt puternic alcalinizate, diuretice, depurative, antianemice, hemostatice, hipotensoare, uricolitice, antigutoase, antisclerogene, febrifuge, antireumatismale, vermifuge si antiveninoase. Totodata, sucul de lamaie fluidifiaza sangele, activeaza globulele albe in apararea organismului, previne obezitatea, are actiune tonica asupra inimii, vaselor si nervilor, stimuleaza secretiile gastrohepatice si pancreatice.

In scopuri medicinale se folosesc:

Sucul de lamaie, amestecat cu miere si apa, se foloseste ca gargara in amigdalita cronica, afte, stomatita, anghine etc. De asemenea, are utilizari si in alte afectiuni, ca: guturai si sinuzite (cateva picaturi in nari, de mai multe ori pe zi); hemoragii nazale (tampon de vata imbibat cu suc de lamaie); otite (suc de lamaie in urechi); migrene (comprese cu suc de lamaie pe frunte, sau felii de lamaie aplicate pe frunte); rani si plagi infectate (spalare cu suc de lamaie pur sau usor diluat in apa); degeraturi (frectii); intepaturi de insecte (frecarea locurilor intepate cu felei de lamaie); negi  sau veruci vulgare (badijonare de doua ori pe zi cu coaja de la doua lamai macerate 8 zile in 200 ml otet); diabet zaharat (suc de lamaie cu zaharina, sub forma de limonada, cate 200 ml pe zi); obezitate (se incepe cu zeama unei lamai pe zi, crescand zilnic ca cate o lamaie, pana se ajunge, in ziua a 10-a, la 10 lamai consumate sub forma de limonada cu putina zaharina; apo se descreste in fiecare zi cu cate o lamaie, pana se ajunge din nou la o singura lamaie pe zi; se face, deci o cura de 20 de zile); litiaza urinara (cura cu sucul a 2-4 lamai pe zi). Alte boli in terapia carora se recomanda lamaile sunt: dischinezia biliara, litiaza biliara, insuficienta hepatica, hepatita epidemica, pancreatita, hiperaciditatea, ulcerul duodenal, aerofagia, dispepsiile, voma, ateroscleroza, fragilitatea capilara, varicele, flebita, hipertensiunea arteriala, hiperviscozitatea sanguina, hemofilia, starile febrile, infectiile pulmonare si gastrointestinale, guta, reumatismul, artritismul, dizenteria, febra tifoida, icterul etc.

Cura cu suc de lamaie este, de asemenea indicata in: anemie, astenie, convalescenta, senescenta, astm, cefalee, bronsita, blenoragie, pecingini s.a. Apa de baut, provenita din surse incerte sub raportul calitatii, se poate dezinfecta in cateva ore, daca se toarna in ea suc de lamaie (1-2 lamai la litru de apa).

Decoctul de lamaie (fruct intreg) se foloseste ca vermifug.

Infuzia de lamaie este indicata contra aerofagiei si a obstruarii hepatice; se folosesc 3 lamai taiate seara, peste care se toarna apa clocotita; lichidul rezultat se bea dimineata urmatoare, pe nemancate.

Maceratul de lamaie, preparat dintr-o lamaie intreaga, zdrobita impreuna cu semintele ei si tinuta la macerat timp de doua ore, dupa ce se strecoara prin stoarcere si se indulceste cu miere, da rezultate bune ca vermifug; se bea seara, la culcare. Maceratul de lamaie cu musetel se recomanda contra obezitatii (in cura de slabire); se toarna seara o ceasca cu apa in clocot peste o lamaie taiata in rondele (cu coaja) si cu putin musetel; se lasa la macerat peste noapte; dimineata se strecoara, iar lichidul se bea pe nemancate.
Citronada (limonada) este indicata in stari febrile, voma, hemoragii, dischinezie biliara etc.; se prepara dintr-o lamaie taiata in felii (rondele cu coaja) sau sucul unei lamai, puse intr-un pahar cu apa. Limonada pregatita din acid citric (18 g), carbonat de magneziu (11 g) si apa(300 ml), aromatizata cu tinctura de lamaie, are efect purgativ.
Semintele de lamaie, pisate si amestecate cu miere, consumate dimineata, dau rezultate contra oxiurilor.