Inca mai sunt frumoase florile mele din curte,inca mai sunt piersici pe varful pomului,inca mai cresc ardeii din ghivece si vinetele din saci,inca ma bucur sa le privesc.Dar grija ma copleseste.Grija ca in curand,intr-o zi vor spune la meteo ca va bruma si in acea seara va trebui sa mi le feresc,va trebui sa le duc in casa,voi dori sa nu ma despart de ele,sunt cele mai sincere si adevarate si apropiate prietene de-ale mele.Ele,florile sunt aici,nu am asteptat niciodata sa vina sa-mi spuna o vorba,vorbele lor sunt in varful petalelor pe care le sarut.Stiu,sunt dependenta de flori,de plante de verde,de coloritul naturii.In curand toate astea vor disparea,unele se vor muta inauntru,dar inauntru nu am loc chiar pentru toate.Lamaiul,trandafirii chinezesti,leandrii,impatiensii,palmieru sunt plante mari si au nevoie de multa lumina.Ar fi trebuit sa am o casa complet din sticla,pe toate partile.Pe urma,o sa vedeti ca Lobelia este iar in forma maxima,si-a revenit dupa ce se uscase partial in timpul caldurii.Si mai sunt rasarite din semintele aruncate de ele peste tot.Pe toate le vreau in casa.Nu mai spun de muscate,sunt multe si mari,in ghivece si-n doua jardiniere.
Panselutele acestea, din acest ghiveci, sunt din seria celor cumparate in primavara.Ori le place ghiveciul,ori le place locul ca-s in forma maxima,asa batrane .
Da,am griji .
