Category Archives: Calatorii

Unde ma vor duce pasii

Australia (1)

Vreme de doua secole,Australia a intrigat restul lumii cu marsupialele fantastice,pasarile zgomotoase si viu colorate si peisajele salbatice si nemarginite.

Patria uneia dintre cele mai vechi culturi umane,Australia este adevarata minune geologica,cunoscuta pentru impresionantul monolitUluru,mlastinile tropicale de la Kakadu si,bineinteles,magnificul Recif al Marii Bariere de Corali. Australia este in acelasi timp cel mai mic continent de pe glob,dar si cea mai mare insula,intinzandu-se pe o suprafata de pamant de 7,5 milioane de km patrati,care acum 65 milioane de ani a pornit intr-o miscare de migratie,linistita,spre Pacificul de Sud.

Pe stancile de pe tarmul de la Hamelin Pool,din statul Western Australia,poti vedea stromatoliti,mostre vii din cele mai vechi forme de viata de pe Pamant .

In 1994,intr-o padure deasa din apropiere de orasul Sydney, a fost descoperit un exemplar viu de pin Wollemi-o specie antica de arbori care pana atunci fusese cunoscuta numai prin intermediul exemplarelor fosilizate.

Cu peste 50.000 de ani in urma,populatiile aborigene au venit pe continent in barci de mici dimensiuni sau chiar  plute  plecand din arhipelagurile Asiei.Bastinasii denumesc acest concept central al spiritualitatii lor drept „Epoca visului”.Evenimentele magice care au avut loc in acel timp sunt celebrate printr-o serie  elaborata de cantece si conservate in stanca printr-o multitudine de picturi si gravuri ce au fost descoperite in adaposturi din stanca si pesteri de pe cuprinsul intregii tari.Aceste cantece si  forme ceremoniale reprezinta baza sistemului de legi si de traditii al comunitatii aborigene.

Intr-o lume care devine tot mai mica pe zi ce trece,Australia traieste in continuare sub semnul romantic al departarii. O natiune de surferi,Australia se mandreste cu numerosi profesionisti ai acestui sport in ascensiune,precum este Taj Burrow,unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati.

Societatea australiana este relaxata si permisiva,bazata pe convingerea ca fiecare individ are dreptul de a-si trai viata asa cum considera ca e bine.

Daca deschizi televizorul intr-o seara de sambata sau de duminica si urmaresti o emisiune de stiri,vei vedea cu siguranta o litanie a rezultatelor la cursele de cai,a scorurilor si celor mai importante momente din meciurile de fotbal si cricket,precum si informatii sportive de dincolo de acean,adesea urmate de reportaje despre operatiunea de salvare a unui excursionist,pescar sau coliziunea unor jet ski-uri.

Australienii,desi iubesc zona de buch(rurala) ei prefera sa locuiasca in orase sau in suburbiile acestora.

Economia Australiei se bazeaza pe activitatea celor aproximativ 130.000 de fermieri,fiind al doilea exportator,pe plan mondial,de carne de vita(dupa Brazilia).Este si un mare producator de grau,insa,produsul de export traditional este lana.

Legenda lanii de aur din vechea Grecie este mai putin impresionanta dupa ce vezi varietatile de lana deosebit de fina  care se obtin la fermele specializate din Victoria si Tasmania.Adesea aceasta poate valora cat greutatea ei in aur,literalmente,intrucat este folosita de case de design de top pentru confectionarea obiectelor vestimentare usoare. Oile care dau o lana atat de fina (de aprox.11 microni) beneficiaza de tratament special,blana lor este mai putin deasa,fiind mai expusa scaietilor,iar blana nu este tunsa pana la piele,ci se taie numai varfurile.

Fermele australiene se numesc stations si cea mai mare  ferma de acest tip-stations-este Anna Creek Cattle Station din outback-ul australian,aflata in proprietatea unei familii cu traditie,familia Kidman.Ea se intinde pe 31.000km patrati,adica atat cat statele americane Conecticul si Massachusetts la un loc.

Viata la o astfel de ferma este absolut unica.Un drum pana la oras presupune o plimbare de o zi cu masina cu sistem de tractiune pe 4 roti sau un zbor cu avionul in timp ce te straduiesti sa te feresti de coloanele de aer fierbinte care se ridica de pe suprafata incinsa a outback-ului.Alimentele si toate cele necesare sunt aduse cu tiruri lungi,triple ce pot ajunge pana la 50 m lungime si 170 de tone.Vitele sunt manate cu ajutorul elicopterului.Serviciile sunt livrate pe calea aerului,preotii iau avionul pentru a-si impartasi enoriasii din ferme si comunitati aborigene izolate,iar serviciile medicale sunt asigurate de Royal Flying Doctor.

Copiii de la ferme cu varste intre 6 si 11 ani sunt educati in cadrul unei alte institutii unice:School  of the Air.Lectiile le sunt predate prin intermediul telefoanelor de tip hands-free si isi trimit temele prin posta electronica.De cateva ori pe an se duc la oras pentru a-si intalni profesorii si colegii de clasa.Copiii mai mari merg la scoala cu internat.

Din NATIONAL GEOGRAFIC  TRAVELER   AUSTRALIA de Roff  Martin Smith

De la capătul lumii

Si lumea se vede altfel.Incepand cu boarding in Sibiu unde ma pierdeam printre  etnicii germani care traind in Munich(unii) isi duceau bunica din Sibiu sa le faca nepotilor zacusca si compoturi pe iarna si regasindu-ma in Singapore printre tufele si aranjamentele ,splendid dispuse peste tot, de orhidee,imbatandu-ma cu parfum  de orhidee in loc de mirosul vreunui spray deosebit.Si bucurandu-ma de ospitalitatea singaporenilor atat de mult incat nu  doar informatia ceruta era dusa pana la capat,capatul fiind acolo si atunci unde si cand eu intelegeam ,dar si mai mult,fiind ziua Singaporelui,adica 45 de ani de independenta,am fost aleasa sa le primesc distinctia, oferita unor calatori ,de ziua lor.Superb si incantator,iar oboseala in cele doua zile de calatorie nu am simtit.Bucuria este antidotul oboselii,al stresului si al tristetii.Bucurati-va,zice si in Fericirile dar si in Oda bucuriei.

Stiati ca in Singapore este interzis sa te besesti?Da,se ia amenda.Nici guma nu ai voie sa mesteci.Curatenia este impecabila,praful nu exista.

De cateva zile astept sa se depuna praful pe aici  ,pe la ai mei acasa , insa astept degeaba.Mainile mele pe  care acasa la mine trebuia sa le spal de 7 ori pe zi,pe putin si sa le frec cu lamaie  aici,orice as face nu se murdaresc.Aici murdaria este curata ,paradoxal.Fiindca vantul bate,nisip este destul.

O fi nisip insa eu cat am umblat prin oras am vazut numai verde,parcuri si paduri de o parte si de alta a drumurilor,iar despre drumuri spun doar ca pe ele plutesti.

E o alta lume,preocupata de tot felul de probleme cotidiene si de cum sa-si petreaca mai eficient si placut timpul liber.E o lume diferita de lumea mea,adica  strict a mea,de acasa.Fara nervi,fara tonuri ridicate,calma si intelegatoare.Normala.Asa mi se pare ca este normal sa traiesti.

Sunt bucuroasa.Si emotionata, caci,se apropie sorocul.

La revedere

Ramaneti cu bine!

Si daca va plictisiti ,clickuind aici, m-am gandit sa va dau de  lucru,sa ma ajutati,sau sa-l ajutati pe  sotul meu la niste treburi 😀

Iata,puteti numara semintele de  rosii

astea fiind numai a zecea parte din toate si in final trebuie sa arate asa:

sau  puteti numara merele din pom

ori rosiile ramase neculese :

dar mai bine  aplecati-va peste stratul de ardei cu   puternica mireasma de busuioc

sau udati-l pe acesta din ghiveci care incepe inflorirea acum

vedeti si de  petunia roz combinata cu cea violet

mai  culegeti cate-o lamaie care se  coace inainte de a-l duce in casa pe lamai

dati o   tura prin gradina ca-s  oamenii flamazi si cauta de mancare

si dupa ce rasare spanacul trebuie descoperit

apoi va intoarceti pe la rosiile gigant sa vedeti daca s-au mai inrosit,caci de muraturi ne-am cam saturat

vedeti ca daca vine bruma trebuiesc culese rosiile si  ardeii ,deasemenea,dar si busuiocul,desi inca nu are seminte de aceea l-am lasat.Apoi,obositi de  atata treaba, intoarceti-va in curte si odihniti-va, un pic, pe balansoar

de aici se  vad siragurile de  ardei din balcon

unde stau si muscatele si craciuneii care fac frunze noi la caldura

si treceti in celalalt  balcon sa udati floarea de pastrav caci tare harnica a fost la inflorit

Intr-un final,cand  se vor coace strugurii si merele, ajutati-l pe  sotul meu  la cules

vedeti, ca are obiceiul sa se urce pe ultima treapta a scarii si daca nu-s eu sa tin de   scara….

Acum va multumesc pentru toata treaba,raman datoare,deocamdata si va spun la revedere pana in decembrie,aici in gradina,iar daca am timp….

Ramaneti cu bine dragi prieteni care mi-ati trecut mai usor niste ani de viata cu copiii departe de noi.Va imbratisez cu drag si iertati daca v-am gresit cu ceva.

BYE,BYE!