Intalnirea de 45 de ani de la absolvirea facultatii de fizica a Universitatii de Vest Timisoara. 16 mai 2014 orele 11 am. A fost minunat. Pe colegi ii admir, pe domnii profesori ii respect, ii pretuiesc si le port recunostinta vesnica oriunde ar fi, organizatorilor le multumesc, eu m-am simtit admirabil.
Sa ne revedem in curand, in viata!
Posted in Amintirile mele
* ursoaica panda naste un pui fff mic, fara blana dupa 3 -6 luni de gestatie si dupa aia 3 saptamani sta cu el in brate, il tine la piept si-l incalzeste, altfel ar muri de hipotermie. deci, 3 saptamani mama nu mananca, nu face nimic decat il tine langa ea si-l hraneste.
* in Brazilia demarcatia intre padurea tropicala si betoane (care au “crescut” in locul arborilor si copacilor ) este o linie dreapta care avanseaza mereu si mereu ramanand paralela cu ea insasi. astfel, ecosistemul este grav afectat, specii intregi pier, organizatiile de aparare a mediului nu fac fata, guvernele sunt mai puternice si inconstiente.
* in Tokyo sunt 33 milioane de locuitori. intreg orasul vazut de sus prezinta acelasi peisaj, inghesuiala mare, astfel incat pana si un loc de parcare este transformat intr-o locuinta de tip plomba cu pereti din sticla. tot acolo prietenia se cumpara, oamenii tineri nu-si mai impartasesc sentimente si trairi celor apropiati” fiindca nu au incredere in ei, asa ca isi cumpara prieteni de ocazie cu care impartasesc momente, etape si intamplari din vietile lor. Unii tineri se izoleaza in locuinte de pe la pubertate si nu mai socializeaza in real. o lume atat de ciudata si aparent abstracta.
* in Shanghai , care are 14,5 milioane de locuitori, partea veche a orasului este intr-o cumplita distrugere, daramaturi, locuinte insalubre, 10 persoane intr-o singura incapere insalubra, locuinte incarcate de lucruri de jos pana sus una peste alta si ei, totusi, nu vor sa se mute intr-un cartier nou la marginea orasului unde ar avea conditii de trai. totusi, la un moment dat, primesc din partea primariei de sector, ori ceva, instiintare cu data pana la care sa se mute; intr-o saptamana se muta 100.000 de familii de acolo si apoi se demoleaza.
* se pare ca, totusi, Londra, desi aglomerata si ea – 8 milioane de locuitori- este o gura de aerisire cum nu gasesti in Tokyo, de ex. aici exista niste ore pe saptamana cand oamenii ies cu rolele pe strazi, socializeaza si se misca impreuna pe langa mijloacele de transport care, desigur nu-s oprite, caci, aprovizioneaza magazinele si retaurantele.
* Megaorasele lumii sunt viitorul omenirii, desi nu tocmai roz.
* azi am auzit o vorba pe care am constatat-o si eu: trebuie sa pleci de acasa departe ca sa apreciezi ce ai. din cand in cand.
Posted in Amintirile mele, Uncategorized
Tagged curiozitati, mirari
Copilul meu zice ca a mancat o prajitura care semana cu una de-a mea, cu foi cu miere si coapta pe dosul tavii. N-am mai facut-o, zic, o faceam cand iti trimiteam pachete cu trei feluri de fripturi si cu patru feluri de prajituri, printre care erau unele care stau/se tin mai mult. Dar o s-o fac, o s-o pozez si o s-o postez. O faci tu? Zice, in reteta, ca faina – cat cuprinde. Lasa-ma s-o fac intai si pe urma vad eu cata faina este nevoie in cuprinsul ei, caci, dac-ar fi dupa inima mea, as pune faina sa cuprinda un pod mare de tot care sa treaca peste tari si oceane pana la voi, s-ar intari ca aluatul uscat si as calatori pe el, cu gandul.
Reteta prajitura din foi cu miere:
1/2 ceasca zahar (ceasca= cana de 300 ml)
2 oua
2 linguri miere topita
se freaca bine, apoi
1 lingurita cacao + 1 varf de cutit bicarbonat de sodiu(stins in zeama de lamaie sau otet) +1/2 ceasca nuci macinate + faina cat cuprinde.
Se face un aluat care se lasa 1/2 ora sa se odihneasca – bucatareasa- apoi se fac 3 foi care se intind cu sucitorul si se coc pe fundul tavii. La copt temperatura sa fie medie, aluatul sa nu se rumeneasca prea tare, cam 20-25 minute.
CREMA. 1/2 l lapte , 4 linguri faina, 6 linguri zahar, 1 pachet de unt(cum era odata pe vremuri, fara zer) , o pastaie de vanilie. Eu adaugam esenta de migdale in crema asta, cand amestecam cele doua, crema rece cu untul frecat.
Se amesteca zaharul cu faina (in aceasta ordine ca sa nu se faca galuste) se dilueaza cu cateva linguri de lapte rece pana obtii o crema ca o smantana dupa care adaugi laptele in care ai adaugat semintele de la o pastaie de vanilie si o lasi pe foc moale amestecand incontinuu pana se ingroase.Cand incepe sa fiarba in clocote este gata, este groasa de se vede fundul cratitei cand amesteci. Cand s-a racit, ai untul frecat si spumat, se adauga crema rece in unt, nu invers si se amesteca usor pana la omogenizare. Se imparte crema in doua parti egale si se ung foile, primele doua, se apasa usor ca sa se prinda, sa nu ramana aer intre crema si foaie, se introduce intr-o punga zippler care se inchide si se aseaza, in camara, pe un suport si peste ea o greutate, un planseu peste care se pune un borcan cu muraturi, de ex. Se mananca de a doua zi incepand, cand foile s-au inmuiat de la crema. Pozele urmeaza, sa vad cand o s-o prepar, poate ca maine.
POFTA BUNA!
Posted in Amintirile mele, Retetele mele, utile
