Category Archives: Amintirile mele

Articole cu povesti demult si de acum intamplate

Operaţiunea miţubişi

Se fac trei-3- luni de cand crestem patru-4- pisici (doi motanei si doua fetite). Nu-i usor, va spun ca am dat probe, in viata, mult mai usoare, pana si bacalaureatul care , pentru mine, a fost cea mai grea proba, a fost mai usor.

Pisica  pe care o detinem acum, prima din viata noastra de oameni batrani asezati la casa noastra de vreo 44 de ani, a venit in curte, s-a oprit sa ne arunce o privire cat sa-i vedem ochii albastri, i-am intins o mana de mancare si asta a fost tot. A intrat in bucatarie si ziceam ca oricum in bucatarie facem curatenie mai des asa ca, totusi, la fiecare reintrare in casa o stergeam si spalam pe labute(lucru cam neplacut pentru ea). Ca sa aiba si ea un nume am stigat-o pe rand: Mery, Lina, Crina, Puia, Draga, Floarea si nu a raspuns la niciun nume. Intr-o zi mi-a venit s-o strig Missy si ea s-a intors catre mine si a mieunat. Bingo, zic, asa te cheama, deci. Si asa ne-am imprietenit noi din prima clipa, torcea, statea in brate la noi cat eram culcati, ne tinea companie si era, ce sa mai zic, adorabila.Adorabila a cunoscut toate spatiile din casa mai putin podul. Iar pe picioare ne spalam doar noi, stapanii.

Fac o paranteza si spun ca asa am avut si avem noi toate animalutele din curte, ele au venit la  noi, nu noi le-am cautat, noi doar le-am primit si adapostit si ingrijit cu buletuin de identitate, cu vaccinuri, cu tot. Deci, ziceam ca si pe asta a trimis-o Cineva la  noi ca prea se acomodase repede Missy.

Din septembrie pana in ianuarie cand a avut o mare cadere – sau ridicare – in ale hormonilor si s-a lasat la tigratul (ca erau vreo trei sau patru care-i dadeau tarcoale) si uite asa, dupa fix noua -9- saptamani, pe 16 martie, au inceput chinurile facerii la Missy. Am pregatit cutii cu toale vechi si blanoase ca era frig, cutia pe langa calorifer si asteptam sa se intample. Missy a venit la mine, a mieunat frumos s-a intins pe canapea langa mine si din 2 in 2 minute se contorsiona si tipa usor de durere, eu ii tineam labele din spate contra ca sa impinga (radeti, da?) si asta pana cand sora mea, care era la noi, mi-a zis s-o pun odata in cutie ca mi-i face in palma. Si i-a facut. Cinci. Primul nu s-a eliberat din camasa lui de embrion si pe ceilalti patru i-a facut vis-a-vis, in cutia de rezerva mult mai mica si neamenajata. Cand i-am mutat, de fapt cumnatul meu i-a luat in mana si i-a mutat in dormitorul pregatit, am vazut ca toata cutia era uda si insangerata, parchetul de sub ea era paluxat si o fi scapat, ma rog, asta este, asa se intampla la nastere.

Sa sintetizez ca, altfel, scriu romanul acu’.Patru -4- pisicuti care mieunau cat un piuit de pasare mica si nemancata.

………………………………………………………………………………………………………..

I-a hranit mama lor in mod exemplar (inca le mai da sa suga desi de doua saptamani a fost castrata ), i-a crescut o luna numai ea, dupa care am inceput sa-i hranim si noi si ea. Sunt superbi: Tiger, Monky, Tom si Flufy. Flufy i-a zis Lara, nepoata mea, ca nu gaseam alt nume pentru ea cand  nici nu stiam ca e fetita. Da, blana ei este flufy caci asa o deosebesc de Tom care este de aceeasi culoare, tigrat doar asprimea blanii imi spune ca este el.

Tiger este un tigru adevarat, are figura de tigru si culorile lui.Este iubitor si nu ma zgarie.

Tiger, Tom si Flufy

Tiger, Tom si Flufy

Monky are figura de maimuta combinata cu liliac, este neagra cu urechile cenusiu deschis si i se vad picioarele/labele prin blana de parca ar fi un pufulet pe tot corpul si labute si peste acel pufulet alburiu-cenusiu este o blana neagra inspicata cu alb, moale la pipait. Adorabila.

Monky

Monky

Tom este tigrat dar nu cu galben, nici prea negru cum este tata (ca are si un tata tigrat) si pe el am zis ca-l dau primul. De cand am zis eu asta in gandul meu, de unde pana atunci, dupa ce mancau, veneau la mine Monky si Tiger, pe care am zis ca-i tin, a inceput sa se catere pe mine si Tom si sa se cuibareasca in poala si sa-mi arunce niste priviri induiosatoare care spuneau: nu, nu ma da pe mine, tine-ma si pe mine, te roooog.

Flufy este asemenea lui Tom doar mai mica in greutate, are blanita moale si este mai singuratica. Ea nu venea la mine ci se ducea pe un scaun tapitat in balcon si se curata acolo pana se culca.

Toate bune si frumoase doar ca nu vreti sa stiti ce inseamna cinci -5- pisici in casa. Intai au stat in cutia de laga calorifer pana cand Missy i-a luat de gat si i-a mutat la etaj, pe hol, pe coltar, in spatele a doua ghivece cu bonsai Crasulla. I-am adus inapoi ca sa nu cada pana cand m-am prins ca aici, langa calorifer, le era prea cald, asa ca am mutat cutia pe hol.Acolo au stat o vreme pana cand au inceput sa se catere pe peretii cutiei si sa o roada, asa ca trebuia alta schimbare. Unde, unde, unde sa-i stabilim? In camera copilului, fireste si acolo au aterizat de vreo luna jumatate si cum camera are balconul inchis unde crestem rasadurile, cand am scos de acolo rasadurile le-am instalat litiera.

Nu vreti sa stiti, dragi cititori, ce efort a facut sotul meu schimband si curatind n isipul de doua ori pe zi, dimineata si seara si nici cum mirosea uneori cu tot cu geamul de la balcon permanent deschis. Nu vreti sa stiti nici cata miscare facui io sus-jos si repetir pe zi cu mancare si pentru cratenie si numai cand nu mai puteam de oboseala (caci luna Mai pentru mine este cea mai grea) stateam cu ei, ei se catarau pe picioarele mele, zgariau si eu ma infectam, normal. Tratament pe zgarieturi cu alifie de galbenele. Apoi ma duceam ceva mai gros imbracata sa nu ma mai zgarie. Ce sa spun, nu pot sa mai descriu cata dragalasenie au aceste animalute, cat de dragi mi-au devenit si cat de mandra eram ca am reusit sa cresc asa niste exemplare.

Sa mergem mai departe si sa ajungem la vorba aruncata cand ne era greu :ii ducem in cotetul de gaini ca tot e gol. A venit vremea sa iasa si ei afara (nu ca nu am fi incercat, dar aici langa casa, doua randuri de caini ne-au facut clipe amare si nebune de nesuportat, asa ca dupa trei incercari de ai scoate in curtea cu flori, din cauza cainilor nu am reusit. Sotul meu s-a apucat ieri sa faca curat in cotetul de gaini care este varuit si doar o usita din plasa mai trebuia. Eu i-am bagat in cusca  mobila si i-am depus acolo, in curtea cu parul. Doamneeeee, ce zburdalnici au fost, ce le-a placut, doua ore au stat in „parc” la joaca. Nu au vrut sa manance acolo asa i-am adus inapoi ca sa-l lasam pe „stapanul” sa termine amenajarea locintei de pisici. Rupti au fost. De cate ori m-am dus cu ceva la ei, dormeau.

Azi pe la 12, deschid usa sa intru la ei si ei zbughesc afara toti deodata in galop. Normal ca i-am cules si pus in cusca mobila si i-am lasat in curtea lor. Trebuie sa spun ca un gard, acela spre gradina noastra nu are plasa ci retea metalica prin care ei ieseu in gradina, curiosi cum sunt si veneau inapoi.

O ora am stat in casa fara sa-i verific, la masa, am mancat si noi ca oamenii si apoi ne-am dus sa-i vedem. Cand colo, in usa sta Missy si in cealalta usa(a cotetului zidit) cei doi tarcati, Tom si Flufy. Ii strigam pe ceilalti doi, ii cautam, nicaieri. Ma duc in gradina si strig pe la toate gardurile Tiiiiigeeeeerrrr, Moooonkyyyyy de o mie si una de ori. Nimic. Incep sa plang de durere. Nu ca i-as fi pierdut chiar pe favoriti, doar sa nu fi ajuns sa sufere, sa moara in chinuri, dragii de ei.

Ma duc la cumnatul din curtea cu noi comuna si-l rog sa-mi deschida spre afara sa ies pe drumul din camp si sa-i strig pis-pis-pis. Tot timpul stigam, Tiger si Monky si cum eu strigam nu mai auzeam dar cumnatul meu zice, auzi, a mieunat unu. Si chiar era Tiger in ceapa si mararul nostru si nu mai stia sa se intoarca? Habar n-am. Dupa ce l-am gasit pe Tiger am strigat cat am putut si m-am dus pe „fasia gaza” in spatele casei noastre si am tot strigat. M-am intors si cand am ajuns sa intram din gradina in curte la noi sotul meu zice uite-o. O vazuse la coltul casei noastre venind de catre strada. Deci ea m-a auzit din strada, bine c-am strigat. Era jumulita nitel, se vedea  cum o laba sau chiar doua, una pe spate si una pe piciorul din spate o prinsese si-i lasase urme de noroi care se uscase pe blanita ei pufoasa. Era speriata, nu stia ce-i trebuie, nu se ducea la mancare si nci la apa pana cand am pus-o eu cu botul in apa si atunci a baut, a tot baut.  Ceilalti trei au venit in jurul ei si o miroseau, o lingeau, probabil o consolau. Era bine. Era si Monky acasa. Dupa asta am periat-o, i-am curatat blanita, nu avea rani, asa ca le-am adus mancarea preferata si a mancat si ea. Acum, probabil dorm cu toti in camera copilului nostru, camera tapitata cu posterele epocii rockului.

Multumesc Doamne ca ai facut sa fie asa ca altfel nu mai aveam zile. Zile bune.

Acum ziceti si voi, sa-i dau, sa-i despart, pot sa ma lipsesc de ei?

E suficient sa crezi tu in tine cu tărie

Un copil firav, slabut de fizic, brunet de culoare cu ochii negri si parul la fel care a luat grijile mamei ramasa singura sa creasca trei fete dintre care si eu de 4 ani. A luat in sufletelul lui mic sau mare necazul si l-a purtat pe fata, in ochi ca pe o nedumerire imensa dar si ca pe o responsabilitate.

Stiam ca mamei ii este greu si voiam sa-i iau din greu asupra mea ca sa-i fie ei mai usor. Si timida din zodia in care m-a zamislit Dumnezeu – un mare handicap timiditatea asta – si fara sa trag cu ochiul la altii si fara sa simt invidia sau sa-mi fi dorit sa fiu altfel, m-am impovarat la viata.

Nu-mi amintesc sa-mi fi dorit ceva, nu-mi amintesc sa fi avut vreun tel, chiar  cred, acum, ca exista soarta si ca ea m-a calauzit toata viata mea. Si din timida care sunt a rasarit, treptat, puternica. Nu-i vorba ca puternica eram de la 7 ani cand caram apa in ghiscan de la al doilea colt de strada unde era fantana ce deservea un sfert din comuna Comlosul Mare. Eram de atunci puternica dar nu eram tupeista.

In scoala elementara eram a doua din clasa (unii spun ca nu exista locul 2, eu pe asta l-am avut ), aveam profesori buni, directoarea de scoala era profesoara mea de fizica. Nu stiu ce era fizica in scoala elementara, nu-mi amintesc sa-mi fi placut decat  stiintele naturii materie pe care o preda doamna diriginta, Corciu Lucia. Imi placea tare mult doamna nostra diriginta si cred ca si dansa ma placea pe mine (in poze eram langa ea – de fapt in toate pozele de grup eram lanaga invatator sau langa diriginta – asa ca ma placea). La stiintele naturii stiu ca am invatat despre cernoziom. Cuvantul asta, neuzual in limbajul cotidian, mi-a ramas asa ca o stema in fata ochilor. Cernoziom. Cel mai bun sol in care se cultiva plantele cu succes.

Poate ca rasuna si rezona in mintea mea si faptul ca auzisem acasa cum ca eu eram destinata sa raman acasa cu parintii si sa lucrez pamantul si sa-i ajut la batranete. Dar n-a fost asa fiindca exact cand terminam scoala elementara parintii mei erau convinsi sa intre la colectiv ca, vezi doamne, daca nu, nu intra fata la liceu. Acum ma intreb, oare de ce au tinut parintii mei sa fac si eu liceul?

In liceu m-am acomodat greu. A trecut ceva vreme pana cand am simtit si eu ca cineva  are nevoie de  mine. Acest fapt m-a intarit. Cineva avea nevoie de mine sa explic fenomenele fizice descrise in manualul de fizica si pe care unii  nu le intelegeau. Si eu veneam dimineata cu ceva mai devreme in clasa , caci stateam la internat si cand ma intreba vreo colega cum se explica ceva, se facea deodata gramada in jurul meu cat explicam lectia. Cred ca atunci am inceput sa prind incredere in mine, dar eram fericita si cand ieseam la tabla la matematica. Matematica era pasiunea mea.

In facultate , desi inainte mi se parea c-o sa fie simplu fiindca, ziceam eu, o sa invat doar ce-mi place, a fost greu, dar nu asa de greu ca in liceu. Acolo eram stimulata la anumite seminarii cand ma solicita asistentul la tabla ca sa rezolv problema si asta a insemnat la fel de mult pentru mine cat a insemnat explicatul lectiei de fizica la liceu. Foarte mult.

Este important sa dobandesti incredere in tine dar asta nu se intampla pur si simplu, cred ca e nevoie sa ai si noroc. Sa fii scos in fata, evidentiat, admirat, sa ti se multumeasca pentru ce ai facut si capeti incredere. Deci fraza din titlu cere semn de intrebare.

Cate inceputuri are omul in viata? Destule. Si eu de fiecare data am plecam cam de la zero. Adica o luam de fiecare data de la inceput cu acomodarea si restul. Si timiditatea statea atarnata greu de puternica ce era  pipernicita undeva in obscur si multe am patimit pana cand balanta s-a inclinat in favoarea puternicei.

Imi doresc din tot sufletu ca fiul meu si cei apropiati mie sa aiba incredere in ei. Este lucrul cel mai important din viata.

Ai grijă ce-ți dorești…

Stateam eu asa melancolica in clipa mea de reverie si-mi doream un pisic mic-mic si frumos ca sa-l cresc si sa-l educ eu, sa-mi tina de…bucurie cateodata, sa am si eu mai multa utilitate in viata care mi-a ramas. Ma gandeam cum sa fac, de unde sa-l iau? Am inceput sa ma uit pe internet dar ma gandeam ca vietati nu se transporta cu curier. Si-a ramas sa-mi doresc. Nu mai stiu cat a trecut, de parca-a fost ieri, dupa care a aparut in curtea noastra o mâța surlie, cenusie, alburie si cu ochi albastri. Netul zice ca-i de rasa „metis siberiana”.

Nu o mai vazusem pana atunci. Era ca un vis, nu-mi venea sa cred si am momit-o cu mancare. Ea a venit, a mancat, a intrat si-n bucatarie, a stat la mangaiat, a mieunat cu „ma-ma” si ne-am adoptat una pe alta.

Intai mi-am zis ca o tinem doar in bucatarie, apoi, fiind iarna (a venit in septembrie) si noi stateam mai mult in casa a venit si-n camera de zi, dupa aia cand ne duceam la culcare voia si-n dormitor. Mi se parea ca e prea mult, de fapt mirosea intr-un fel la inceput, ulterior aveam sa aflu ca ala e mirosul hormonului ei de imperechere, nu ma deranja , desi eu sunt tare sensibila la miros. Statea in bratele noastre, dormea in brate, eu stateam in aceeasi pozitie ca sa n-o trezesc. Era ca un copil de care aveam grija. Era bine. Torcea neintrerupt cand era cu noi, o lasam pe afara, niciodata  nu si-a facut nevoile in casa desi avea litiera.

Dar a venit si perioada urmatoare de imperechere, era pe 15 ianuarie, pisoiul pe care l-a placut(ca o curtau cam trei) este unul care dormea de ani de zile la noi in fan si care nu a venit sa-l hranim, el stie cum traia. Ea, Missy, ca doar la numele acesta a raspuns, noi o strigaram pe mai multe nume si doar la Missy s-a intors si a raspuns, l-a ales pe el, pe Tarcatul. Eu i-am vazut. Desigur ca nu doream complicatii dar „complicatiile” au venit exact pe 16 martie.

Da, asa a fost, tare bine a fost inainte de a avea pui, era tot cu noi si-n dormitor caci intr-un final toate locurile din casa le-a cunoscut, mieuna la cate-o usa sa -i arat ce-i  inauntru si asa a descoperit ea camera rece cu florile adormite, pivnita, camera copilului nostru plina de postere cu masini de epoca si cu Alice Cooper si cu Metalica si mai era o usa inca nedeschisa, usa de la pod.

Aveam musafiri, venise sora mea cu cumnatul meu la noi, asa in trecere dupa ce vizitasera o matusa in varsta de la Medias si uite-asa, in saptamana aia aveau sa se intample mai multe. Dar nu vreau sa amestec lucrurile, cert este ca pe cand eram doar noi doua, sora mea si cu mine, acasa au inceput chinurile facerii la pisica si sufeream alaturi de ea, o mangaiam, se uita cu ochii mari la mine sa sa-i raspund ce i se intampla, am incurajat-o, am mangaiat-o in timp ce burta i se facea ghem si apoi sarpe tot la doua minute. Aveam pregatite doua cutii de carton langa calorifer, la caldura si numa’ce-o aud pe sora mea”pune-o in cutie, v rei sa ti-i faca in poala?”. Si am pus-o si dupa o scurta vreme aud mici-mici mieunaturi de pisici. Ne uitam la televizor, ii asteptam pe ai nostri de unde erau plecati si numaram mieunaturile.

Sunt superbi. Au sase saptamani, aproape sapte si au blanite frumoase. Prima botezata a fost cea care are chip de maimuta, Monkey, normal s-o cheme asa si ea tot ochi albastri si blanita neagra-vinetie cu spic alb de zici ca-i vulpe polara. E Monkey si pentru ca prin blana i se vede pielea ca la maimute si este cea mai mancacioasa desi e cea mai slaba. Apoi este Tiger, un tarcat cu galben si parca cel mai frumos dintre toti. Apoi Tom, ca nu era sa nu fie niciunul Tom dupa ce eu, si acum, ma uit la Tom si Jerry. Cel de-al patrulea era „no name” pana cand l-a botezat nepotica mea, Lara-Nicole, Fluffy.

Intr-o zi i-am scos la soare. Ziceam sa ia si ei vitamina D cateva minute, normal ca ei, mamei, nu i-a placut si a inceput sa-i care inapoi in casa. La a doua tentativa de insorire am trait un episod al unei mame disperate sa-si apere puii de orice primejdie. Primejdia era dincolo de gard, la vecini si era un Rottweiler american, cred, cu botul turtit de nu-i intra prin plasa de gard. Puii ei erau cu mine pe terasa, cutia lor era in fata sa-i opreasca sa plece si mama s-a dus la gard si i-a carat atatea gheare’n bot cate-a putut ea si cu cea mai mare viteza. Noua ne era tare frica sa nu-i smulga/rupa vreo labuta sa mai avem necaz cu ea, am luat-o de la gard, s-a rascolit in bratele sotului meu pana a scapat iara si a repetat repriza. Toala lumea agitata, am luat mâțisorii in cutie si am intrat in casa.

De atunci, Missy, de cate ori iese in trepte se uita cu precautie spre gard, dar chiar daca este Ahille in curte, nu se mai infrunta unul cu celalalt. Mi-am zis c-o fi inteles mesajul, dar mie tot mi-e frica.

Puii vor sta la noi pana cand ii va putea mangaia si Lara-Nicole, dupa care vor putea fi adoptati de catre cine doreste niste bijuterii splendide.

 

 

Tiger se urca pe piciorul meu

Tiger se urca pe piciorul meu

Toti aveau ochi albastri acum o saptamana, se transforma in verde, vedem cum se stabilizeaza.