V-am zis numa’asa, daca va uitati pe 19 ianuarie din anii trecuti, sa nu ziceti ca nu ne mai amintim; ne amintim, dar nu mai bem un pahar de vin sau de p’ersica sau de visinata/afinata/zmeurata sau alta ata. 45 de ani si realizam ca e multa vreme de atunci, parc-a fost ieri. O zi cu zapada, cu ger noaptea, cu pisici , o zi ca toate celelalte, doar ca ziua asta e scrisa pe verighetele noastre.O zi pe care o voi impodobi cu flori, cu multe flori frumoase.
Multumesc Lui Dumnezeu ca suntem si ca avem copilul nostru drag care ne protejeaza mintile, care ne este alaturi si cu care ne bucuram batranetile.
Sa traim pana la mai adanci batraneti!