Mă uit înapoi chiar din 1989 încoace și ce văd este o retrospectivă.La revoluție s-a vehiculat sloganul”jos ceaușescu” până în 22 dec. și apoi s-a încercat „jos comunismul” după care dl. Iliescu a emanat” un comunism cu față umană”.
A fost marea șansa-precum marea schismă-la alegerile din ’92. S-au prezentat în fața noastră doi domni care știau ce este democrația și unu care o mima. Voi pe cine ați ales atunci? Normal, pe ăla mai frumos la…zâmbet și nu că era frumos, ci că era confortabil pentru voi o schimbare mai mică. Băăăi…ce ne facem dacă nu ne place cum va fi cu ăștia democrați adevărați? hai să nu fie prea mare schimbarea. Și schimbarea nu a fost prea mare, a fost suportabilă. pentru cine? pentru cei care nu au murit atunci, pentru cei care nu au manifestat atunci, pentru cei care nu au fost schingiuiți de „mineri”, pentru noi, „astialanti” a fost ok. Eram tineri (așa cum și voi sunteți astăzi), ne-am continuat viețile și am suportat consecințele schimbării.
Din greșeala aceea rezultă toate cele ce s-au întâmplat în cei 25 de ani. Ați vrut atunci comunismul lui Iliescu, îl aveți și acum, fiindcă, din toate grupările politice care ne-au dat impresia de pluralism politic, din toate a rămas doar una care se tot fărâmița pentru că șefia trebuia multiplicată. Și pentru că democrația pluripartinică trebuia mimată.
Rețineți, oameni buni, toți, dar absolut toți (hai, cu mici excepții) care au rămas ca grupare politică au la bază FSN al lui Iliescu.
De aia spune lumea că „toți sunt la fel”, de aia nu se duc tinerii la vot, de aia avem aceeași clasă politică în continuare. Nu ați ales riscul în ’92, acum aveți aceste consecințe.
E atât de simplu de înțeles; lumea se întreabă de ce nu apar alți oameni care să ne reprezinte? De ce? Pentru că acei alții nu au avut ce căuta în grupările rămase pe scena politică după desființarea pluralismului politic.Nu s-ar fi regăsit nicăieri printre cei de aceeași factură și fiindcă au vazut cât de tari au fost fesenistii lu’Iliescu astfel ca au rămas doar ei, fărâmițați, așa cum am zis, pentru a fi mai mulți șefi, că doar șefii au șanse , șefii partidelor.
Posibil că și dacă altcineva ar fi fost președintele dintâi al României Libere să fim fost împinși spre NATO, spre UE, dar poate că ceilalți, cei care nu au avut șansa să ne arate, ar fi avut o poziție fermă în privința privatizării întregii economii existente. Poate că din privatizare se făceau autostrăzi și din legi respectate se încasau bani la bugetul țării și după privatizare nu s-ar fi lichidat și vândut la fier vechi.
Eu nu-s omul trecutului, fac azi o excepție și mă gândesc „cum era dacă…”
De ce am rămas inerți când ne spuneau miniștrii că UE cere să privatizăm una și alta? Eu mă întrebam și atunci de ce e permis ca banii obținuți din privatizarea băncilor, combinatelor, uzinelor și fabricilor să între în bugetul din care guvernele plăteau salarii și pensii? Ziceam atunci, e ca și când eu îmi vând căsuța mea cea mică și în loc să-mi fac alta mai confortabilă, pap banii pe la magazine, în călătorii și apoi ajung pe stradă. Așa este acum România: o țara care din vânzarea economiei care era foarte bună a ajuns pe străzile Europei.
Cum de nu s-au gândit cei care au semnat lichidarea României, că pleacă lumea din țara, că trebuie să se împrumute ca să plătească pensii, că neavând locuri de muncă ci doar birocrație, nici bani la buget nu vor fi si că țara se duce de râpa?!
Am pierdut o mare șansă în ’92, acum, hai să reparăm greșeala.
