spre trei puncte cardinale: rasarit (2 poze), apus si miazazi. si o ciocanitoare frumos colorata (pe trunchiul intrerupt din stanga ta). care a si gasit o omida colorata ca si ea ce putea fi la primavara un fluture.
Era 13 noiembrie 2016.
Monthly Archives: noiembrie 2016
Iarna
Posted in Amintirile mele
Vinete murate cu gogoșari
Nu credeam ca voi mai face anul acesta muraturi; am facut destule, poate prea multe. Dar s-a intamplat ceva.
Anul trecut am facut vinete cu gogosari trei borcane si doua, incepute in preajma sarbatorilor, au fost fermentate. Nu mult, nu au rabufnit cand am deschis capacele doar au eliberat gaze. La gust, se puteau manca, nici nu le-am aruncat, doar ca aveau in plus fata de gustul de muratura, si gustul de „innacrit”. B uun. Al treilea ziceam ca-l las pe cand vin copiii acasa , insa cand au venit nu l-am deschis gandindu-ma ca si acela ar fi fermentat. Asa ca l-am deschis acum vreo saptamana, cand aveam ceva bun de pus pe langa muratura asta nemaipomenita. Si, ce sa vezi, borcanul ala nu era fermentat.
Daca-i asa, si daca-i asa de bun, si daca o sa sterilizez mai bine dupa ce le pun in borcane, hai sa mai fac , vinete mai sunt cu 2 lei in piata si gogosar, nah, asta daca vrei sa fie bun, il iei cu 6 lei. Doua kg, nu saracim noi din asta.
Azi le-am facut. Cred ca am reteta unde va pe blog dar am uitat sa pun usturoi. Mare scofala! O sa pun usturoi crud cand o mancam langa friptura de porc, de gaina, de rata, de gasca nu, ca gasca nu am de unde cumpara.
Posted in Mancaruri
Tagged vinete cu gogosari
Sa depășim…
…postarea cu si despre carne tocata. Tot nu am facut, inca. Ba mai mult, mi-am scris si o reteta de carnati, de parc-as face 😉
Este noiembrie, 5, 2016. Noaptea minus si dimineata bruma, ziua soare si destul de cald, 10 C.
Pisicii nostri au crescut si se nuntesc de zor. Nu i-am dus inca la operatie nici pe ele, nici pe ei. Mi-e asa de mila sa-i mutilez!
Pisicii sunt adorabili. Comunica cu noi ca si copiii care inca nu stiu sa vorbeasca. Monky imi aduce aluna sa i-o arunc si ea s-o prinda, Tiger vine pe mine si se asaza pe piept(e tare greu deja) si ma pupa, ma linge pe fata si pe frunte, pe par si apoi adoarme. Tom se asaza pe coapse sau intre coapse, are el locul lui pe care-l mai vaneaza si Monky dar numai cand e liber locul. Si Flufy este saltareata, sare pe biblioteca, mai rateaza si se loveste de televizor, sare pe masina de spalat si asteapta sa se deschida usa de la bucatarie. Li se pare ca acolo e paradisul. I-am lasat in bucatarie sa vada ca-i la fel ca peste tot si dupa ce am strigat la ei sa nu se suie pe soba, pe masa, pe hota si pe frigider, acum nu se mai suie.
Pisicii sunt un balsam pe sufletele noastre de bunici la distanta care nu putem mangaia fizic nepotica. Pisicii sunt iubitori. S-o vezi pe Monky cea desteapta cum se dezmiarda la mine in brate, cum intinde labutele ei lungi din fata si ma atinge si pe fata cu ele, ma mangaie si face o fata dulce si iubitoare de-mi vine s-o pup si chiar o pup. Imi amintesc ca in copilarie am invatat, printre primele poezii, pisicuta care suna cam asa”..si pe mine mititica nu ma pupa nici pisica”. Ei, bine, acum ma pupa si o pup si eu.
Pisicii astia sunt puii unei pisici care a venit la noi pur si simplu. Nu a venit cand nu aveam timp de asa ceva, a venit acum un an si ceva cand eram liberi, aveam timp cu ghiotura, nu aveam ce tine in brate, nu aveam ce mangaia si s-a lipit de noi ca magnetul de frigider si ne-a incalzit de s-a topit toata inghetata din el.
Pisicii astia sunt tot ce nu ma asteptam eu niciodata sa avem pe langa noi, sunt minunile batranetii noastre.
Dar, toate astea numai cand vor ei si niciodata cand vrem noi. N-ai sa tii in brate un pisic daca el nu vrea.
Pisicii astia…
Posted in Amintirile mele
Tagged pisici