Sunt multi, multi ani de cand imi doresc o masa rotunda cu scaune cu spatar ca sa poata sta in ploaie, daca e sa fie, vara. Si iarna. Anul asta am vazut ceva ce mi-a placut, era rotunda si rosie si nu prea mare, atat cat sa incapa sub mar. Am spus ca-mi place, dar ea saraca nu si-a luat picioarele la spinare si n-a topait pana la mine in curte, asa ca, uite asa, dorinta mea imi mai da speranta de viata. Caci, daca nu mai avem dorinte se spune ca nu mai existam si sa-mi doresc mereu altceva e prea costisitor pentru batranetile mele, nu-mi place risipa de niciun fel, deci voi ramane in minte si-n suflet cu aceasta dorinta mereu perpetua, niciodata stiind ca se indeplineste. Ce-ar putea fi mai linistitor acum, cand am depasit nopti in care se spunea ca vor fi negative de inghet si n-au fost, inca.
Problema celor care avem curte si gradina este ca tocmai vara vrem sa si stam la umbra marului din curte , tocmai vara cand sunt atatea treburi de facut! Pai, nu era mai simplu sa fie fost, de la natura, impartite vremurile, cand este frumos si cald sa stai la umbra si cand este noros si racoros sa muncesti?! Da’nu-i asa, este ca muncesti, vara, tot timpul si eu, eu una m-am saturat de munca si-mi aduc aminte de „blestemele” elevilor care-mi scriau pe felicitarea de 1 sau de 8 martie ” spor la munca”! Degeaba le-am zis , de fiecare data, sa nu-mi mai ureze asta, ei o tineau intr-una cu interesul lor. Dar nu-mi pare rau fiindca am muncit ca-mi placea, caci, pe mine nu ma poti obliga, nici la munca, nici la distractie.
E octombrie, prin munti a nins, am vazut muntii venind acasa pe jos pe strada mea, erau albiti la „tample” precum era Iantu cand a aparut la televizor. Prin Maramures a inghetat, In Brasov si pe Valea Prahovei s-au inzapezit masinile in circulatie cu 2 cm de zapada, hai 5. Toata luna septembrie a fost frig si ploi, vin valurile alea de nori inghetati din nord taman cand le casuna lor, nu conteaza ca inca nu-i iarna, ele vin si ingheata natura, strivind-o. Si pe noi ne striveste frigul, eu, cel putin, sunt atat de lipsita de energie cosmica, de dimineata sunt obosita deja fara sa fac nimic. Totusi am facut si azi ceva, salata de toamna. Cand o fi gata – peste cateva zile – o indes in borcane mici si o pozez. Sotul meu zdrobeste strugurii si face mustul. Vantul nu mai bate, ploile-au incetat, frunzele cad din pomi, desi sunt verzi. Cu siguranta ca anul acesta este o „toamna” cu totul originala, a devenit sora geamana a iernii.
Si, fiindca scria pe el ca da vitalitate si energie si-mi placea cum miroase, mi-am luat sapun de la Firenze, facut cu dragoste si responsabilitate in Florenta, Italy since cam de – odata cu mine (firma, nu sapunul). Sapun vegetal cu note senzuale de iris albastru si laur pentru vitalitate si energie. Pai, daca nici asta nu ma va motiva sa termin de curatit faianta, gresia, bateriile si restul prafului depus pe dulapioare si pe oglinda, atunci astept sa-si faca efectul alt energizant. Dar ma motiveaza.
