Mancare preferata, nu ca o aveam tot timpul. Taietei cu mac. Facea mama taietei lati, ii ferbea imediat si, strecurati, ii amesteca cu mac macinat si zahar. Imi umpleam farfuria cu ochii, cat un munte se facea si mama ma lasa sa-mi fac damblaua, desi stia ca nu voi putea manca tot, nu incapea.
Asa am patit si acum cateva zile. Ce-mi doresc eu ca sa ma simt bine, m-am intrebat? Fireste ca stiu, taietei cu mac. In zece minute taieteii erau fierti, macul macinat si amestecat cu zahar brun (care a dat alt gust mancarii ). Exact la fel ca in copilarie, o parte a ramas, dar a fost buna a doua zi dimineata, rece.
Poze n-am, dar puteti incerca. E, de fapt, desert, dar la noi era felul doi, adica pranzul. Si nu numai cu mac, mai erau si cu varza si cu nuci… Insa eu sunt fan MAC. Fara intosh.
2 Responses to Mâncarea copilăriei mele