Monthly Archives: februarie 2013

Mi-am amintit de cate ori am avut eu probleme cu picioarele.

Eram studenta in anul ? si ne-am dus cu prietena mea, pe Semenic, in vacanta de iarna. In prima zi, cu schiurile pe picioare, fara prea multe indicatii, la o ridicatura/dalma cu zapada, in loc sa descarc schiurile le-am incarcat chircindu-ma pe ele, schiurile au intrat drept in dalma de zapada s-au oprit si eu, in virtutea inertiei/vitezei, am aterizat paralel si pe schiuri, de unde  nu mai stiu cine m-a ridicat. Entorse si apa de plumb, apoi toata vacanta ma uitam la altii.

Artrozele poate mi se trag din copilarie, eram cam de 13 ani si am mers cu scoala la Muntele Mic, vara, in sandale (aveam niste sandale din curele tare misto sa le port duminica in parc) si cu picioarele goale. Ploua, era seara, ne-am ratacit,  nu se mai vedeau semnele si nu mai speram sa ajungem teferi la capat, la Varful Cudor. Umblam pe cacaruie ca printr-un rau pana la glezne, durduia, tuna si fulgera, era cumplit. Ultimul lucru amintit era acela ca stateam langa soba mare din bucataria cabanei cu o ceasca de ceai in maini.

De doua ori mi-am  facut entorsa la laba stanga, asta ar fi a treia oara, se intampla pe treptele liceului cand eram deja profesoara, prima data aveam tocuri, niste sandale rosii excelente si comode cu care puteam merge repede si stabil, dar o data am prins a patina pe cantul treptelor si dus-am fost. Dus tocul, entorsa la glezna, apa de plumb. A doua oara aveam pantofi fara toc, adica de baba, cam ca aia de i-a avut nevasta cu gaina in brate, de curand la o emisiune (si  nu numai papucii erau de baba, la ea, ci tot ansamblul ), erau negri si inchdeau bine laba piciorului insa eu am calcat aiurea si mi-a scapat de pe treapta piciorul care neputandu-se elibera din pantoful atat de strans si incorsetat s-a… dus, entorsa etc si apa de plumb (inca era la farmacie ).

 O data, dupa ’89 , dupa o ploaie cu furtuna se desprinsera vrejii de fasole de pe araci si unul era prea de tot ca nu-l puteam lasa asa. Nu aveam pe atunci scarile astea de aluminiu, am luat scaunul taburet de bucatarie si m-am urcat. Un picior a intrat deodata intr-o gaura (probabil de sobolan) si scaunul s-a descleiat tot prinzandu-mi piciorul stang- intotdeauna stangul- sub scaun si sub mine. De acolo m-a ridicat sotul meu care a venit auzindu-ma strigand. Genunchiul era luxat total si piciorul fracturat in zona tibia si peroneu. Intai am mers la Pojorta la nenea Lazea, un deosebit maseur care mi-a adus genunchiul la locul lui apoi am intrat in aparat gipsat pana la genunchi pentru fracturi/fisuri.

Eram la Timisoara la copil si la sora mea, ma duceam dupa o geaca dusa la cusut si ma uitam pe sus sa vad firma caci asa erau de inghesuite magazinele de nu mai stiam unde este ce caut eu. Deodata am simtit ca cineva ma impinge inainte si am cazut in fata pe burta, iar piciorul stang fiind intr-o cizma foarte rezistenta din piele de bou/porc ori nu stiu ce, a facut entorsa.Nimeni nu era in spatele meu, dar, crede-ma, am simtit fizic ca ma impinge, nu m-am impiedicat. Am amanat revenirea acasa de a doua zi si am stat cu prosoape scoase inghetate de la lada frigorifica la sora mea.

 Dar au fost situatii si cand cineva m-a tras inapoi, adica m-a trezit din gandul in care zburam calcand pe sina de tramvai cu tramvaiul la cinci metri de mine. Si cand, intr-un echilibru instabil, pe intuneric, dupa ce am cazut in gol pe 6 trepte, talpile mi s-au asezat, in acel haos de cadere, in intuneric complet, direct pe trepte pana la poarta in care m-am oprit cu mainile. Cateva clipe de cosmar in care m-am vazut distrusa fizic prin izbire de trepte, de beton. M-am resimtit cateva saptamani caci mi s-au tasat gleznele fiindca eu cadeam fara control al muschilor ori al creierului. Dumnezeu exista, am strigat imediat si strig in continuare. Exista si cel Rau care ne impinge la dezastru, ne distrage atentia  si daca ne lasam ispititi raul se intampla. Asta mi s-a intamplat acum 11 zile, cand eram la cativa pasi de casa si uitandu-ma in fereastra de la etaj, din hol, am vazut ca in oglinda si ma ingtrebam ce-o fi acolo fiindca ploua, ce se reflecta asa? Acea imagine mi-a distras atentia de la groapa plina de apa din fata mea. Cateodata raul ne ispiteste cu frumosul, cu interesantul, cu deosebitul, cum altfel?

Si voi ati patit astfel de lucruri in viata? Povestiti-mi  ca am tot timpul din lume sa stau cu piciorul infasurat in frunza de varza, la orizontala.