Mi-am dorit dintotdeauna o kukta pentru felul 2. Sa bag toate ingredientele la inceput in ea si sa plec in alta camera, revenind dupa jumatate de ora ca sa sting focul. Ar fi si economie de timp (al meu) si economie de gaz (banii nostri) si as manca si eu mancarica mai cu chef, nu ca acum, obosita rau dupa doua trei ore petrecute la amestecat in cratita. Acum ar trebui sa fiu bucuroasa si sa dezghet niste carne de vitel (de la Timisoara adusa) ori sa astept pana vine sotul meu de la serviciu lui unde va primi bonusul de Craciun de la patron (nu spun care este patronul lui, e unul mare de tot care are de toate si diverse firme) in care altadata se gasea si carne proaspata de porc si de vita. OK, ii spun mereu ca noi nu de foame vom muri ci de prea multa mancare, caci , daca nu mai faci aproape nimic, iarna, decat asta, e cam periculos. Asa ca am decis sa ies in curte sa fac un om de zapada pe care sa i-l arat Larei maine sau poimaine cand ne-om vedea. Si sa ma joc cu cainii. Au fost multe grade sub zero asnoapte, la noi, la 9 cand m-am uitat eu erau -17 C, deci la 6 dimineata o fi fost -25 C, asa cred eu. Sper sa nu dureze. Cand noptile geroase dureaza o saptamana incontinuu casa se raceste mult, e bine totusi ca ne vede soarele, caci fara soare e mult mai rau, se raceste casa mult mai repede. Iata kukta mea de felul 2. Abia astept s-o folosesc. Erau doar doua bucati la Kaufland, de dimensiunea asta. Ah, ce ma bucuuur!!!!Sotul meu e un Mos minunat.
