Monthly Archives: noiembrie 2012

Orhidee pentru Andreea noastră

Este cam tarziu in zi dar acum am florile mele preferate si pe care vreau sa le daruiesc, din toata inima,  celei care este mama nepotelei mele, sotia fiului meu, fiica a cuscrului nostru si nora noastra draga, Andreea.

LA MULTI ANI, ANDREEA !

LA MULTI ANI, ANDREI SI ANDREEA!

Hora Unirii pe borangic

Este singurul steag pe care il am si este foarte pretios: l-a cusut bunica mea dinspre mama, pe la inceputul secolului XX, pe o panza de borangic ca sa fie un  stergar (prosop). Nu l-a folosit nici mama, nu l-am folosit nici eu, cred ca o sa-l pun in rama, desi este un stergar de 2 metri lungime.

Atunci romanii pretuiau simbolurile nationale si le „trainiceau” in lucrurile lor inconjuratoare  pe care le foloseau doar la sarbatori.

Am vrut sa am si eu un steag tricolor si m-am dus la Primarie. Portarul, dupa ce a inteles doleanta mea (sa-mi spuna cei de la Primarie de unde pot procura unul), s-a dus la secretarele din prima incapere si a revenit dand din cap ca nu. Am intrebat unde se pot gasi steaguri acum in preajma Zilei Nationale, zic si portarul mi-a dat un raspuns socant si pe aceeasi frecventa cu ce se intampla in zilele noastre in tara: „luati, doamna, unul de pe stalp”.

Plăpumioară, pentru iarnă, a grădinii

Este 24 noiembrie. Deja mi-e teama de seceta: niciodata nu a fost asa de cald si uscat la vremea asta. Ce ne-o mai astepta? Cum o sa mai facem gradinarit cu ajutorul vremii, care altadata, taman cand era nevoie se slobozea cu ploaie destula, uneori prea multa. Tin minte cum s-au stricat cartofii in pamant intr-o vara de atatea ploi.

Dar noi am pregatit gradina pentru o iarna ca altadata cu zapada si ger. Intai am sapat-o cu harletul fiindca erau galerii de harciogi care speram ca s-au redus un pic, apoi am imprastiat gunoi de grajd peste tot, cam 3,5 carute cu varf. Trei au fost cu gunoi macerat, dobit cum se spune pe aici, adica ff bun, iar a patra de la altcineva a fost un gunoi mai proaspat. Peste gunoi am imprastiat/asezat, presarat intr-un strat destul de gros paie. Da, am cumparat 20 de baloti de paie si au mai ramas jumatate pentru mulcit rosiile si ce-oi mai mulci eu atunci, la primavara.

Dupa ce-am terminat treaba ne uitam, cu sotul meu, si ne intrebam ce-om face daca nu va fi zapada si daca nu va ploua deloc. Macar asta va tine umezeala pamantului si a gunoiului , zice el. Eu sper la o iarna b ogata in precipitatii, sper ca la anul sa fiu sanatoasa si sa ma ocup iarasi de gradina, ca mi-e dor de verde, de verdele de altadata, cand ploaia era ceva firesc si periodic si nu o minune ca acum.

La primavara, cand va veni vremea sapatului cu harletul, intoarcem sub brazda atat gunoiul ramas cat si paiele. Totusi avem si o alta temere, in afara de seceta iernii asteia, anume ca paiele contineau si spice cu seminte de grau.  Hmm, asta da problema. Vom vedea atunci.

Da Doamne o iarna cu nea destula!