Este singurul steag pe care il am si este foarte pretios: l-a cusut bunica mea dinspre mama, pe la inceputul secolului XX, pe o panza de borangic ca sa fie un stergar (prosop). Nu l-a folosit nici mama, nu l-am folosit nici eu, cred ca o sa-l pun in rama, desi este un stergar de 2 metri lungime.
Atunci romanii pretuiau simbolurile nationale si le „trainiceau” in lucrurile lor inconjuratoare pe care le foloseau doar la sarbatori.
Am vrut sa am si eu un steag tricolor si m-am dus la Primarie. Portarul, dupa ce a inteles doleanta mea (sa-mi spuna cei de la Primarie de unde pot procura unul), s-a dus la secretarele din prima incapere si a revenit dand din cap ca nu. Am intrebat unde se pot gasi steaguri acum in preajma Zilei Nationale, zic si portarul mi-a dat un raspuns socant si pe aceeasi frecventa cu ce se intampla in zilele noastre in tara: „luati, doamna, unul de pe stalp”.