Era odata o, ceva, o fiinta umana (asa crede ea, desi poate era extraumana ) care spera mereu la ceva bun, care avea suflet bun pe care si-l punea pe tava, care avea pasiunea daruitului de…orice, orice era bun si util cuiva, oricui se nimerea sau oricui cerea. Ei ii facea mare placere sa daruiasca, se bucura nespus cand muncea din greu sau cu migala si stia ca altcineva se bucura de munca ei in care si-a pus sufletul.
Pe vremea aceea era vizitata si cautata, fiinta aceea, de foarte multa lume, lume, in majoritate, care nu vroia nimic de la ea, insa, primea altceva, buna dispozitie, informatie, stare de bine si optimism, fiindca fiinta aia daruia din toate astea cu amandoua mainile si cu creierul si cu sufletul, dadea din energia ei tot, fara ingrijorare ca odata se va termina.
La un moment dat sfera de interes s-a miscorat, activitatea fiintei respective s-a restrans, conditionat de situatia pe care si-a provocat-o , au ramas colaboratorii interesati , ei i-a placut tare mult ce facea insa simtea pierderea uriasa si o usoara parere de rau, ca o umbra mica ii acoperea sufletul, treptat.
Apoi a venit un mare dezastru in viata ei, dezastru care a afectat-o in strafundurile fiintei ei. Ar fi fost vremea potrivita ca energia sa se reintoarca la ea insutit, dupa cum sunt legile rezonantei si ale amplificarii amplitudinii atunci cand intri in rezonanta cu o energie. Si toata comunitatea cu care fiinta asta a interactionat si-a desemnat o singura persoana pe numele ei de internet Zinca Beiu ca sa-i atinga fruntea nedumerita cu un deget de zefir racoritor si ca un anestezic, mai mult, ca un supliment nealimentar sa-i dea putere sa mai faca un pas.
Stiu ca lumea te cauta doar ca sa ia ceva de la tine, atata timp cat scrierile tale emana energie pozitiva.
PS: am ajuns cu curatenia in holul de la parter unde am inlocuit cuierul si sunt incantata de rezultat. Intotdeauna cand mi se intampla sa achizitionez ceva important, mai mult sau mai putin, ma intreb: Doamneee, cum am putut sa traiesc pana acum fara asta?!
Nu-mi vine sa cred ca nu o sa mai vad cuierul de-o viata pe care stateau spanzurate tot felul de haine, de exterior si de interior, cateodata si cate-un maieu si de jur imprejur toate incaltarile utilizate intr-un sezon!
Va jur, schimbarea este epocala (la mine ) si conteaza enorm la motivatia continuarii vietii. Incercati si voi sa schimbati ceva in viata de zi cu zi. Deci, putem si singuri, da? Nu mai spun ca am facut-o pe sest, fiindca franele mele sunt vii si tin la tranta :)))))