Daily Archives: 8 august 2011

Despre roşiile mele care cresc pe undeva prin ţară…

Sotul meu mi-a dat ideea sa scriu postarea asta (recunosc ca, momentan, sunt lipsita de idei ), asa ca o scriu.

Cu referire la semintele de rosii pe care le-am trimis celor care au dorit de la mine asta primavara, mai exact in lunile  februarie-martie.

Am avut aceasta initiativa, de a vinde seminte de rosii cu 10 bani samanta (ma rog, cei care au primit au vazut ca cele 10 de un fel au fost 20 sau 30, depinde de soi- din unele soiuri am avut multe de tot si mi-am permis sa pun cu lingurita, nicidecum numarate – desi ,  la sfarsit, cand erau pe terminate, am pus in plic si atatea cate au fost in comanda) nu pentru altceva decat ca sa raspandesc samanta de rosii, gustoase si mari,  in tara. Am spus si atunci ca nu pentru castig fac aceasta actiune si speram sa fiu  inteleasa asa. Daca v-as spune ca m-am facut profesoara, adica mi-a placut sa invat, poate si pentru ca munca fizica  nu este rasplatita cum s-ar cadea. Ce inseamna sa vinzi vinete  , acum, cu 1,5 lei/kg? Dupa parerea mea esta bataie de joc, eu nu as face aceasta munca pentru acest nimic, fiindca stiu cat este de grea munca in gradina de legume.

Asadar, as vrea sa fiu inteleasa macar acum, asa cum am zis atunci (vedeti postarile respective si comentariile) actiunea seminte de rosii s-a intamplat o singura data. In continuare v-am rugat sa va pastrati semintele  din soiurile care v-au placut si sa aveti la primavara sa faceti rasaduri. Ba mai mult, sa dati seminte sau rasaduri si altora din apropierea voastra, sa aiba cat mai multa lume,  rosii de-ale mele,  in gradini . Eu am semintele astea de cel putin 15 ani si nu s-au corcit, inca mai continui ciclu dupa ciclu ,  in fiecare an.

 Multumesc celor 10, aproximativ, care mi-au raspuns la rugamintea de a-si arata rosiile din semintele mele, 10 din 80 carora v-am trimis seminte. Dar multumesc si celor care,  nemaitrecand pe aici,  nu au raspuns. Iar celor care au trecut, au vazut chemarea mea si nu au raspuns in niciun fel, deasemenea le multumesc si , desigur,  lor trebuie sa le si cer iertare pentru nereusita, normal ca eu sunt de vina (banuiesc ca de aia nu au raspuns, fiindca nu le-au crescut rasadurile, or fi murit, s-or fi imbolnavit de caderea plantutelor,  cine stie?! Glumesc.

Una peste alta,  predomina bucuria momentului in care cineva imi scrie sau imi arata ce  rosii frumoase are si, acum de curand, ce gust bun au rosiile mele! Bucuria este imensa pentru mine,  parca mi-ai dat un pumn de aur care se duce sa straluceasca drept in ochi si ma face sa zic cum ca a meritat toata osteneala mea de a migali pliculetele cu cele 5 soiuri separate, de a deschide in fiecare zi – timp de  mai bine de o luna –  punga cu seminte si a incepe sa umplu pliculetele, apoi sa le lipesc sa nu se amestece soirile,  ma rog, nu ma  plang,  doar spun ca o singura vorba buna spusa dupa 6  luni inseamna mult   pentru mine. Cu toate astea , ma jur ca nu mai fac.

Ma bucur mai mult la  confirmarea ca rosiile mele au gust bun, deci nu am mintit (ceea ce urasc eu cel mai mult: minciuna si hotia), nu v-am pacalit, nu v-am  luat nici bani multi,  deci,  nu aveti de ce sa ma injurati. Glumesc.