In ea m’arunc in salt mortal, de la balconul ideal, de cate ori prea greu imi vine, sa reusesc doar pentru mine, sa ma inalt un pic mai sus, sa fiu deasupra-un surplus.
Laguna e piscina mea, albastra e, cine n-ar vrea, sa se arunce doar in plin, albastru care nu-i marin.
Sa innot in apa lina, bleo si cineva sa-mi strige-asa: pe tine nu (mă) te voi uita.
Pingback: Stima noastra si mandria Boc, Basescu, Romania « Hai ca se poate!
Pingback: De ce Guvernul Boc nu solicita fonduri UE pentru disponibilizati?