Vişinele si bila

Pe vremuri sufeream si eu de dischinezie biliara. Am mai povestit cum,  cu o cura de ceaiuri,  suferinta a disparut multa vreme. Colebilul statea in sertarul cu medicamente pana la expirare,  nefolosit. Apoi (findca,  poate,   nefunctionarea normala a bilei -adica a colecistului- fusese determinata de planete si sateliti),  a revenit discomfortul. De data asta mi-am dat seama ca leacul este visina, fie ca o luam direct din pom,  fie ca o cumparam din piata. De cativa ani nu am mai suferit de dischinezie biliara,  insa,  nu se stie niciodata cand planetele mele nefast „aliniate” o sa-mi aminteasca iar. De aceea,  nu trece vara fara ca eu sa fac compotul de visine,  medicamentul ideal,  pentru mine,  in astfel de stari sau in prevenirea lor.

Este suficient sa-mi amintesc,  ca am consumat prea multe grasimi,  prea multe alune,  prea tarziu seara si prea des toate astea,  ca sa ma duc in pivnita sa-mi iau un borcanel cu compotul miraculos si sa alung suferinta ce va sa vie…

O,  daca in toate suferintele ar fi cate ceva care sa le previna! Daca in relatia cu cei dragi am sti ce i-ar putea supara si sa evitam asta …luand inainte „o portie” de intelepciune!

Cred ca si visinele din visinata,  luate doar cateva,  pot avea acelasi efect benefic. Nu am incercat,  de curand,  insa,  imi amintesc ca,  placandu-ti gustul, uiti de tine si betia cu visine din visanata este de durata si ar fi bine sa nu-ti mai propui sa faci ceva dupa ea,  doar somn.