Daily Archives: 11 martie 2010

Poveşti reale cu vânzători

Dupa ce am iesit de la Biserica Neagra trebuia sa mergem undeva sa ne incalzim.Al meu zice sa mergem la piata de langa magazinul universal ca-i inchisa si o fi cald acolo si tot vrem sa luam seminte de zuchinni galbeni .Trebuia intai sa intram la magazin caci acolo era cald dar am lasat placerea la urma.

Trecand pe langa tejghelele negustorilor si cautand seminte iata ca vad mac la kilogram.Ha,zic.Fain,iau ca-mi trebuie si asa la Timisoara nu mai am accelerat ca sa ma duc,deci zic:

-Este spalat?Nenea cam ingamfat zice ca nu.Eu;

-Pai,asta-i…mai bine era,ca asa trebuia.

Parca i-am dat foc omului.Se umfla nitel in stomac prin indreptarea spinarii  si-mi zice:

-de ce sa fie spalat?

-Pentru ca are praf,zic eu.

Se intoarce cu un zambet tamp din punctul meu de vedere si cu unul superior din al lui cautand priviri de sprijin si revine:

-de unde praf,doamna?!!Ca macul se face in maciulie,nu intra praf,zice el.

-Pai nu intra insa cand il scoate din maciulie nu se taie maciulia si se scutura praf de maciulie in el?

Maaama si uite asa nu se lasa nenea(din jurul Brasovului,zicea ca e) si nu-mi dadea dreptate mie care am crescut cu macul in gradina si in camp si ma punea mama sa tai maciuliile de mac si apoi vedeam cum il spala si cum il usca pe planseta de framantat pe care punea o fata de masa alba curata de canepa???Si el,nenea din Brasov,unde se cultiva ,cu predilectie, cartoful ,ma contrazice pe mine si nu vrea sa accepte ce-ii spun?

-Asta-i problema dv,zic,nu sunteti deschisi sa invatati ceea ce nu stiti si plec.El urla ceva urat in urma mea,sotul meu ma cearta ca ce-am cu omu’ ,eu ii spun ca-mi lipseste catedra si vreau sa-i invat pe oameni din mers si asa…iesim.

Magazinul cu seminte este mai sus,pe stanga,aproape,zice o alta vanzatoare.Ne ducem.Acolo alta dandana.Cum intru intreb:

-Aveti dovlecei zuchinii galbeni,adica cu coaja galbena?

Nu mai redau dialogul c-a fost mai rau decat cu nenea cu macul.Concluzia era ca nu exista dovlecei cu coaja galbena ci doar verde si alba si dovleac de placinta portocalii.Adica exact ce avea ea exista ce nu avea nu exista.Pai,doamna,cum sa nu existe cand eu am cultivat anul trecut,puteti sa-i intrebati pe vizitatorii mei de  pe blog  care va vor asigura ca exista.

N-am avut succes nici acolo.Mi-am cerut scuze ca nu exista dovlecei cu coaja galbena,am cumparat din aceia Patisson ca o floare si doamna mi-a zis ca tonul meu i-ar fi spus ca-i o tampita fiindca nu stie ca exista…s.a.m.d.

Cu doamna muzeograf nu am avut nicio contradictie.Dovada ca unde nu stiu nu ma bag,dar daca stiu ceva sigur si ma contrazici…ala esti  :)

Morala:  de ce-or fi oamenii atat de inepti? De ce  nu recunosc ca nu stiu cate ceva si o tin langa ca ei au dreptate,cand nu au?Greu de ucis…adica ,de raspuns.

Ei, conform obiceiului unor articole din magazine ,de data asta, s-a luat o bluza dupa mine

La Braşov cu treburi

V-am spus ca voi sa-mi reinoiesc pasaportul,da?Se facea asta aici la noi dar nu am prins din neglijenta,se facea pe 10 ani dar nu am prins din ignoranta,se facea mult mai ieftin dar nu am prins din indiferenta.Am prins acum.Si am aplicat pentru 5 ani(maxim) electronic.

Poza a iesit bine,arat ca pupaza din tei fiindca tinerelul de la computer a zis sa  nu-mi las breton ca iese cu umbre si nu accepta calculatorul.Ha! La care eu:

-Da’ coafeza nu aveti?

Caci era gerul nebotezului,viscolul de la rasarit si zapada marunta care te biciuia si mi-am pus,fireste,caciula.

-Mai asta ne lipsea,zise tinerelul.

-Da domne’ asta va lipseste …sa stiti ca noi suntem cochete la orice varsta.

– ……

– Vreti sa arat rau 5 ani de acum ‘nainte?

– Dar cine se uita la poza pe pasaport?

-Cum cine,eu! Zic foarte categoric.Al meu sot era si el prezent si pentru el am facut tot spectacolul,se tinea de burta de ras pe’nfundate.

Si asa a ramas acolo.pe computer, o pupaza cu penajul cocotat din breton si un coc sin buclele mele adorabile care din pacate nu se vad in poza.Nu de alta dar facu tinerelul comenzile:

-mai la stanga,mai jos…nu,nu-i bine,un pic la dreapta-sus si tooot asa pana cand buclele au ramas in spatele meu.

Ma rog,nu am inteles de ce murea al meu de ras caci eu cand ma uitai pe computer m-am recunoscut.

Nici cu amprentele digitale nu a fost prea simplu ca toot asa,nuj ce avea computerul ala cu mine ca nu le lua decat dupa 3 incercari cu fiecare aratator.Mda,le-a luat cam incalecate,dar asta-i treaba lui nu a mea daca nu ma va recunoaste niciun computer dupa noile amprente din viitor.

Mi-am pus caciula si esarfa de 3 metri(nu exagerez,chiar am o esarfa de 3 metri crosetata si cumparata din Terra Timisoara ) si mi-am infasurat-o de „n” ori pe sub caciula si am iesit in gerul napraznic.Am uitat sa spun ca vis-a-vis de Tractorul,ca acolo este sectia de pasapoarte se fac niste langose minune,nu alta.Buneee, de-mi pare rau c-am luat numai doua.Le-am mancat in sala de examen conducere auto caci aia era deschisa si incalzita si cum nu ne dadea nimeni afara,ba mai avea si mese si scaune…trai si viata pe noi,am luat acolo micul dejun,imparateste, sfarsit cu apa de robinet de-acasa.

-Unde mergem acum? ma intreaba al meu(ca el asa face,ma intreaba si apoi face cum vrea).

-La Biserica Neagra,ti-am spus de acasa ca vreau.

Si ne-am luat bilete de autobus pana-n centru dar era 9:30 si doar la 10 se deschidea.Asa ca am facut poze pe afara,caci inauntru nu ai voie sa fotografiezi,desi aveam ce si ne-am dus…unde altundeva decat pe Republicii.Ce cautam noi pe Republicii in frigul si viscolul ala?Mancare,ce altceva?

Stiam noi o placintarie la care se facea placinta cat roata carului si o taia patratele cam cat farfuria si era grozav de buna.Parca vad si acum cum tinea acel cutit ca un pumnal pe care-l oscila si-l avansa ca sa decupeze portia din roata.Hmm,nu mai este asa,acum se fac rotunde si mici de vreo 3 lei bucata.Nu stiu daca-s bune caci eu nu mancai decat un 8 cu miere si nuci.Bineinteles ca nucile se lipisera de franjurii esarfei mele,mierea de degete si aluatul de dinti.Eram fericita.Noroc cu sticla de apa de acasa.

Cu randuiala facuta ne intoarcem la locul de vizitat.3 lei zice un nene si luati bilete de acolo.Eram inghetata pe bat si urma sa intram in pestera unde aveam de stat cel putin o ora.Am iesit inainte de a mi se intinde carcelul de la gamba pana la genunchi.

Deodata nu am mai simtit frigul ci doar admiratie.Amvonul m-a fermecat,Orga stralucea si parca-i si auzeam sunetele dumnezeesti,Altarul stralucea  iar Cristelnita  inconjurata de un gardut(nu stiu daca are nume) trona in fata Altarului.Scene si personaje   biblice reprezentate prin statuete si picturi in ulei pe lemn precum si murale sunt o comoara inestimabila pentru istoria Transilvaniei.

Stranele breslelor aveau patina vremii dar tot recunosteai meseria pe care o reprezenta,colectia  de covoare(deh,asta nu am stiut sa apreciez,chiar l-am intrebat pe sotul meu daca sunt puse acolo la uscat).Si da,a venit o doamna muzeograf care ne-a explicat si aratat pictura murala de pe peretele de apus si ne-a dat detalii despre ceea ce noi nu am fi observat(si-a dat seama imediat ca suntem niste profani).

Apoi,la sfarsit fiindca de o parte si de alta a Orgii,dar jos,sunt doua incaperi cu documente si monumente normal ca am stat si acolo si am vazut ceea ce se gaseste si pe net.Eu am avut o carte de la editura meridiane Biserica Neagra insa am darut-o unui prieten ca sa ma tina minte.Deci,nu copiez de pe net caci puteti face voi asta daca v-am starnit interesul,chiar am gasit un site cu multe poze din interior aprobate pentru editare doar pentru ei,nu pot fi copiate.Eu am cumparat vederi cu interiorul si am pozat exteriorul si iata pozele:

Amvonul cu balconul cu baldachin deasupra si Read more »

Florile dau viaţă unei case

LATER EDIT: Defenestrarea in direct la ora de varf.

Fereastra mea nu se deschide fiindca este blocata cu flori.Sper ca Natasa sa blocheze fereastra lui Vania Read more »