Vad imaginea unei clase(!) cu cei inteligenti,dotati intelectual,apti pentru invatatura,doritori de invatatura,premianti si olimpici.Iubiti de „profesori” si invidiati,pizmuiti si uneori folositi de restul clasei.Sunt cei care au cele mai mari sanse,ei nu au copiat niciodata,ei nu-si mint „parintii”stand cu cartea deschisa in fata si deasupra jocol „preferat” si interzis,ei nu au nimic de ascuns fiindca nu au la activ fapte reprobabile,ei sunt in fata,mult in fata celorlalti.In ei poti avea incredere.Sunt cei care stiu si fac.Si fiindca stiu ei nu fac rau.
Cu toate astea cei din frontul doi,aparent destepti pentru ca ei sunt descurcareti,ei nu au invatat nimic niciodata ci doar au „prins” cate ceva din zbor si prin frauda(!) au luat si ei note maricele. Ei sunt cei vesnic cu mana pe sus,fie ca stiu fie ca nu stiu raspunsul(spre intimidarea celorlalti si inselarea „profesorilor”) fiindca asa” da bine” si fiindca daca au noroc nu-i va numi pe ei la raspuns,dar „ceilalti” vor ramane cu impresia ca ei stiu.Fals,dar adevarat. Multi dintre „profesori” sunt pacaliti de acestia din urma,vor marsa la aparente si vor nota bine.Tupeistii.
Acum imi trece prin minte imaginea unuiboc in cele mai penibile faze ale iesirii lui pe ecran si ma gandesc ca vorbaraia aia a lui este cancerul unei gandiri umane(caci si unele animale au gandire),ba nu,este sporovaiala unui schelalait insotita de un rictus cand asculta vorbirea premiantilor.Alaturi este penibilul grotesc ,premiantul derbedeilor,smecherilor si tupeistilor.Penibilul grotesc .Ajuns.Oprit.
S-a facut dreptate.
