Azi seară am râs cât pentru o săptămână mai întâi la Mondenii apoi la Vlad-Amar de zi.Mi-am amintit(citind comentariile) de pulovarul meu,material didactic cu care, fiind îmbrăcată, făceam lecţiile cu plan înclinat,toată dinamica planului inclinat.Nu,n-am murit de cald că erau vremuri îngheţate şi eu mă încălzeam din privirile arzânde şi inteligente ale dragilor mei elevi,care-mi sorbeau cuvintele şi …după ce-am râs împreună de ideea de a-mi croşeta pe pulovăr forţele care intervin la alunecarea pe plan înclinat,în jos,într-o mişcare uniformă,ne-am apucat de treabă.Iată pulovarul meu didactic:Eu am un spate drept,deci nu statea asa ca pe spatarul canapelei,ci corect,ca m-am uitat in oglinda,din spate.Ei,la un moment dat l-am spalat la o temperatura mai mare decat ar fi trebuit si a iesit lilaul in alb-galbui…asa cum se vede,dar este haios,nu-i asa?! 😛
Pulovărul
This entry was posted in Amintirile mele, Observatii curente din viata and tagged copii, dascal, didactica, idei, imaginatie, pasiune, profesie. Bookmark the permalink.
35 Responses to Pulovărul