Monthly Archives: ianuarie 2009

Hoya

Hoya – Floarea de ceara

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Gentianales
Familia : Asclepiadaceae
Genul : Hoya
Specia : Hoya carnosa

Denumita popular Floarea de Ceara, Hoya este un arbust, verde pe toata durata anului, care dezvolta tulpini lungi, cu frunze carnoase, rotunde, ovale sau ascutite in functie de specie, si avand flori mici, parfumate, carnoase si lucioase.

HoyaFlorile la Hoya, asezate in manunchiuri sau in coroana, sunt deosebit de frumoase, ele find de regula albe iar staminele lor, colorate in nuante de rosu , violet.

Din florile trecute, in anul urmator pe aceeasi pedunculi vor aparea noi flori.

Pe lungimea tulpinei apar mici radacini cu care planta se poate agata pe stative special construite pentru a evidentia frumusetea acestor flori in intreaga perioada de vara.

Hoya carnosaPentru dezvoltra armonioasa, Hoya necesita asezarea in locuri luminoase, dar nu in bataia razelor de soare, o caldura moderata, iarna fiind necesara o temperatura de cel putin 10 grade C. Hoya nu suporta umiditate mare in substrat, umiditarea necesara plantei este de preferat a se asigura, inainte de inflorire prin pulverizarea apei pe frunze .

Hoya nu suporta curentii de aer si la schimbarea repetata a locului de amplasare nu v-a mai inflorii. Transplantarea plantei se poate face numai primavara, iar substratul folosit trebuie sa fie un amestec format din pamant de frunze, turba si nisip.

Hoya se inmulteste fie primavara prin butasi de tulpina care detin 3-4 noduri sau vara prin marcotarea tulpinilor.(Gradina online)

s6300978-mica

Aceasta mi-a inflorit mie in mai 2008,iar in 30 iunie lacrima,adica ii curgeau picaturi de lichid,lacrimi.De aceea se si numeste Lacrima Maicii Domnului.La mine infloreste numai cea din vaza,puiul adica,cea mare,planta mama o am de multi ani de la sora mea si nu infloreste.Azi m-am ocupat de ea,am curatat-o de praf si am i-am desfacut lastarii,am atarnat-o pe un perete,cu ceva pierderi de frunze,dar are sute de frunze.N-am stiut ca iarna nu trebuie udata,ca trebuie sa se odihneasca,poate de aceea nu a inflorit.Acum,cand o vad asa frumoasa,ca nici nu incape intr-o singura poza….ma bucur nespus.Am muncit toata dimineata la ea si sper ca nu va suferi prea mult din deranjul ce i l-am facut.Uitati-o…e uriasa.

s6307390-mica1s6307384-mica

Exista multe si minunate subspecii cu flori multicolore,dar a mea este Hoya carnosa.

s6307388-micaPana si numai frunzele sunt atat de frumoase,stralucesc ca oglinda,acum ca le-am curatatde praf.

si un link sa vedeti si alte frumuseti

http://suzyka.sunphoto.ro/hoya

Planta originara din sud-estul Asiei si estul Australiei, cu tulpini subtiri cataratoare sau pendente, frunze groase pieloase si flori mici, ca de ceara, dispuse in buchete.

Ingrjita corespunzator, ne bucura cu florile ei delicate toata vara pana toamna tarziu.

Sunt mai cunoscute 2 specii: Hoya Carnosa, mai viguroasa, cu frunze mari si tulpini urcatoare si Hoya Bella, cu crestere pendula cu frunze si flori mai mici.

Ambele specii necesita lumina multa dar nu soare direct vara. Soarele foarte puternic produce ingalbenirea, patarea si deshidratarea frunzelor.
· In timpul iernii, temperatura optima este 10-15°C, pentru Hoya Carnosa si minim 18°C/ziua, 13-16°C/noaptea pentru Hoya Bella. Perioade scurte de timp ambele specii pot suporta si temperaturi sub 10°C. Vara temperatura potrivita este de ~20°C.
Apa se va administra moderat, lasand intre udari sa se usuce putin pamantul la suprafata. Iarna se uda mai rar.
Vara, incaperea se aeriseste bine.
Foarte important este ca substratul sa fie permeabil si nutritive. El trebuie sa contina mranita, pamant de telina (sau pamant de musuroi de cartita), turba, mult nisip si balegar de vaca bine uscat si marunti.
Se poate inmulti prin butasi (portiuni de tulpina) cu un rand de frunze, inradacinati la cald in pahare de sticla, in apa sau in nisip umed.
Dupa scuturarea florilor, pedunculii florali nu se indeparteaza deoarece in anul urmator, pe ei se vor forma din nou flori.
Pentru ramificare se poate tunde. Daca vrei sa lasi lastarii lungi, acestia se pot dirija pe un support circular, plasat in ghiveci, in asa fel incat sa-I dai un aspect de cununa.(121.ro flori si gradina)


Reply with quote

Denumirea stiintificã:
Hoya carnosa

Denumire popularã:

Floarea de ceara, Lacrimile Maicii Domnului


Tipul plantei:

Planta perena, rezistenta la conditii variate de mediu, cu port pendent sau catarator. Necesita tutore, scarita sau cerc pentru dirijarea crengutelor.
Gabarit:
Lungimea tulpinilor pot depasi 2m lungime. Spatiul ocupat depinde de modul de dirijare a tulpinilor.

Lumina si temperatura:

Iubeste lumina, fara de care frunzele cad iar tulpinile se vestejesc de la varf catre baza. Planta nu va fi expusa in soare direct pentru ca razele puternice provoaca arsuri. Rezista bine atat la temperaturi scazute cat si la cele ridicate. In documentatiile de specialitate se mentioneaza pentru varietatea carnosa un minim de temperatura de 3 grade, iarna, in perioada de repaus. Pentru siguranta plantei si pentru mentinerea ei in repaus se poate pastra si la 10 grade C. Vara in perioadele de socuri termice planta se umbreste si pe poate pulveriza cu apa (nu si daca este inflorita!).
Flori, frunze:
Florile stelate sunt grupate in inflorescente pendente. Petalele sunt de culoare alb-crem in functie de maturitatea florii iar „ochiul” este grena. In functie de temperatura din perioada de inflorire fiecare floare poate dura intre 5 si 15 zile. Dupa trecerea lor nu se indeparteaza pedunculii pentru ca pe ei se mai pot forma si alte flori, in acelasi sezon sau in cel urmator. Unele cultivaruri de carnosa au flori de un roz pal. Frunzele sunt carnoase, pieloase si cu pete sau zone neregulate de alta culoare. Planta se adapteaza la conditiile de mediu asa incat poate face flori din mai si pana tarziu in noiembrie, cu un moment de maxim floral la inceputul verii.
Solul:
Planta nu este pretentioasa in privinta solului atat timp cat se dreneaza bine.

Udarea:
Udarea se face moderat si neaparat in asociere cu temperatura mediului si cu perioada de dezvoltare. Primavara si vara se poate uda abundent (nu necesita ghivece prea mari), toamna se diminueaza udarea iar iarna se administreaza apa doar cat sa nu se vestejeasca planta. O temperatura de 10 grade si udare mult diminuata induce plantei repausul fara de care nu va produce flori in sezonul urmator.

Aerul:
Tolereaza uscaciunea din aer mai bine decat alte plante. Totusi, se dezvolta excelent la 50-60% UR.

Ingrãsãminte:

Planta are crestere rapida motiv pentru care nu necesita ingrasaminte. Daca totusi ii administrati ingrasaminte aveti grija sa fie in concentratie mica. Daca plantei i-a fost asigurata perioada corespunzatoare de repaus dar in sezon nu a initiat inflorirea se pot folosi stimulatori. Nu in alte conditii.

Inmultire:
Inmultirea se realizeaza cu usurinta prin butasire. Primavara si vara se inradacineaza butasi de 10-15 cm cu 2-3 perechi de frunze pe un substrat de nisip amestecat cu pamant. Temperatura se mentine in jur de 20 gr. Nu necesita simularea unei sere dar trebuie supravegheata umezeala la nivelul substratului. Se mai poate folosi marcotajul, atat cel aerian cat si cel terestru.

Conditii de iernare:
Iernarea se petrece in conditii de repaus. Temperatura aprox. 10 grade si udare diminuata. Udarea se accelereaza la momentul cand apar cresteri noi (muguri, frunze si crengute).

Boli si dãunãtori:
Este o planta rezistenta. Este totusi posibil ca udarea necorespunzatoare da-i induca dereglari fiziologice. Daca udarea se regleaza, planta reactioneaza bine si se redreseaza cu pagube minore. Daca tineti Hoya impreuna cu alte plante este posibil sa ajunga si la ea musculitele albe de sera. Se indeparteaza cu ajutorul insecticidelor.

Particularitãti:
Dupa trecerea florilor nu se taie pedunculii. Pe ei vor aparea in scurt timp alte flori.

Specii si varietãti:
Hoya carnosa var Krinkle 8
Hoya carnosa var variegata
Hoya carnosa var picta
Hoya carnosa var Compacta Regalis(eGradini.ro)

Supa-crema de dovlecel

-0,5 kg devlecel ras mare;–3 linguri de ulei si de faina; –5 catei de usturoi; –200 ml lapte; –1.5 litri de supa de zarzavat,carne,oase sau apa; –1 lingura unt; –6 felii bacon; –2 felii paine taiata cuburi pentru prajit.

s6307351-mica1s6307352-mica1s6307348-mica1

Faina peste ulei sa sfaraie,se adauga dovlecelul si o lingurita de delikat.

s6307355-mica1s6307359-micas6307357-mica1

Dupa jumatate de ora rezulta cum este in poza stanga sus.Se paseaza ,se adauga lapte,supa sau apa si se aseaza pe foc.Se lasa sa dea in clocot,se stinge focul si se adauga usturoiul.

s6307364-mica1s6307362-mica1s6307361-mica1

Crutoanele prajite in unt,sau ulei.Bacon ptajit pe ambele parti,usturoiul tocat marunt.Crutoanele si sunculita prajita se adauga doar in farfurie.De regula 5..6 crutoane la portie,insa mie-mi plac,deci am pus multe.

s6307369-mica2Pofta buna!

Lamaia

lamaileLamaile au un rol foarte important in aroma multor preparate alimentare. Chiar daca nu ati manca o tarta de lamaie ca fel principal de mancare, cu siguranta ati mancat peste cu lamaie, v-ati baut ceaiul cu o felie de lamaie, sau ati adaugat in aluatul de prajitura coaja rasa de lamaie. Pe langa faptul ca sunt foarte aromate, fructele lamaiului sunt pline de vitamina C. Lipsa vitaminei C din corp duce la imbolnavirea cu scorbut, o mare problema in America, pe timpul goanei dupa aur; atunci s-au inregistrat foarte multe cazuri iar lamaile proaspete se gaseau atat de rar, incat minerii dadeau chiar si 1$ pe o lamaie (cam 17$ in zilele noastre). De abia in 1932, cand a fost descoperita vitamina C, oamenii de stiinta si-au dat seama ca acest element, si nu lamaia in sine, protejeaza organismul impotriva scorbutului.

In afara faptului ca ofera o cantitate substantiala de vitamina C, principalul beneficiu al lamailor este legat de mancaruri. Sucul proaspat sau coaja rasa de lamaie adaugat in prepararea retetelor poate reduce sau chiar inlocui cantitatea de sare necesara pentru a da gust orezului, cartofilor, salatelor sau legumelor fierte.

tarta de lamaie

lamaile

ceai cu lamaie

Lamaile sunt probabil originare din subcontinentul indian, si s-au gasit reprezentari ale acestora in mozaicuri romane datand din secolele 2 si 3. Este foarte posibil ca lamaile sa fi fost aduse in Europa in timpul cruciadelor, iar Columbus sa fi luat cu el in Lumea Noua seminte de lamai si de lime, in una idn calatorii. Se stie ca arbori citrici, printre care si lamaii, au fost plantati in zona cunoscuta acum ca Florida in secolul al 16-lea.

Specii de lamai
Exista doua genuri principale de lamai – acide si dulci. Tipurile acide sunt cele intalnite pe piata; cele dulci, cum sunt lamaile Meyer, sunt cultivate de gradinari ca fructe ornamentale, desi de un timp si acestea se gasesc pe piata, primavara, in magazinele specializate. Lamaile acide se impart in doua varietati importante: Eureka si Lisabona – cele doua difera oarecum in dimensiune, forma si grosimea coajei, dar sunt in general la fel.

lamaile eureka Lamaile Eureka – sunt probabil cele mai raspandite in intreaga lume. Au gatul scurt la partea dinspre codita, au putine seminte, coaja este destul de subtire si contin mult suc.
lamai lisabona Lamaile Lisabona – sunt mult mai tuguiate, nu au seminte aproape deloc, iar coaja este mai groasa. Ca si Eureka, contin intre 26%-31% suc.
lamai meyer Lamaile Meyer – sunt si ele foarte raspandite, dar nu sunt in realitate 100% lamai, ci o incrucisare dintre portocala si lamai. Pentru ca sunt mai putin acide si mai dulci decat celelalte, aceasta varietate este cea mai cultivata ca arbust de interior.

Cumpararea lamailor
La cumparare, fructele trebuie sa fie ferme, lucioase, si destul de frumoase incat sa va poata decora bucataria. Culoarea trebuie sa fie stralucitoare, galbena, nu spre verde. Daca partea exterioara (coaja) este mata, mazarata, este foarte posibil ca lamaia sa aiba coaja foarte groasa, si

evident, putina pulpa si suc – lamaile mari au cu suguranta coaja groasa. Cele mai zemoase sunt fructele grele, cu coaja fina. Evitati sa cumparati lamai tari, grunjoase sau foarte fine.

Pastrarea lamailor
Daca folositi lamaile la scurt timp dupa cumparare, le puteti lasa intr-un cos, la temperatura camerei; se pastreaza chiar si doua saptamani fara sa stea in frigider. Lamaile puse intr-o punga de plastic, la frigider, tin sase saptamani.
Prepararea lamailor
Pentru a scoate tot ce este mai bun dintr-o lamaie, fructul trebuie sa fie la temperatura camerei sau chiar mai cald (il puteti pune in apa calda, dupa care rulati-l intre palme pana devine mai moale).

In magazine se gasesc o gramada de aparate de stors fructe, dar cel mai simplu este sa o faceti cu mana. Daca nu aveti nevoie de tot sucul unei lamai, puteti intepa fructul cu o scobitoare, stoarceti cat va trebuie si apoi „sigilati” lamaia, infigand scobitoarea la loc.

De asemenea, exista multe retete care includ coaja rasa de lamaie. Inainte nu uitati ca trebuie sa spalati lamaia.

O lamaie mare contine cam 3-4 linguri de suc si 2-3 lingurite de coaja rasa.

(Gradina mea .ro)

Informatii nutritive – 1 lamaie (medie)
Calorii 22
Grasimi in total (g) 0.3
Fibre (g) 5.1
Proteine (g) 1
Carbohidrati (g) 12
Colesterol (mg) 0
Sodiu (mg) 3
Vitamina C (mg) 8