Chiar imi era dor de flori .
Am cules lamaile coapte .Este tot ce mai pot culege acum…,din vreun pom,arbore,arbust.Dar…,nu vine ea primavara odata?Sa treaca sarbatorile de iarna si apoi primavara mea draga bate la usa.De ce sa fiu trista, ca nu am treaba, aceea istovitoare cateodata, din timpul verii??De ce sunt acum,cand nu prea mai fac nimic,mai obosita decat vara?Simplu…pentru ca stau.Am constatat pe pielea mea ca statul este obositor si ma refer la statul acela in care nu fac efort fizic.As putea sa alerg de nebuna pe strazi (de nebuna,da..ca nu sunt in California unde oamenii alearga pe strazi,zambindu-ti cu bunavointa si tu le raspunzi asemenea,nuuu….,suntem in Romania si eu in Fagaras unde ,daca ma vede lumea alergand ma da la radio sant ca pe un pericol local).Nu ca mi-ar prea pasa mie,doar ca nu as avea drum drept si liber si fara gropi si fara riscuri pe care sa fac zilnic vreo zece kilometri.Sigur,asta este o scuza ieftina care sta marturie zicalei: in fiecare zi murim cate putin.
28 Responses to Flori in memorie