Tag Archives: vagonul fantoma

Penultimul vagon

A fost odata o familie de tineri casatoriti care a plecat intr-o vacanta de iarna la parinti,departe…Si-au luat bilete de tren accelerat din gara lor si dupa ce-au ajuns in tren,fiindca era ora mesei de pranz si ei acasa n’avusesera timp sa manance pranzul,o mancare calda, s-au dus la vagonul restaurant,care era mai in fata,spre locomotiva.Si-au stat ei acolo pret de vreo 2 ceasuri,doua si  jumatate,au mancat peste prajit ,au baut cico sau brifcor, cate un ness in timp ce acceleratul gonea pe  langa munti.Bagajele si hainele groase de iarna au ramas in vagon fiindca in tren era cald si bine.La intoarcere se ghidau dupa culoarea rosie a paltonului ei si se uitau in fiecare compartiment cu coada ochiului caci rosu-ti sare-n ochi,insa au ajuns la sfarsitul trenului si paltonul rosu n-a aparut.Da,locurile lor de pe bilete nu mai erau la locurile lor,au disparut si aveau sa afle de la controlor ca ultimele doua vagoane ramasesera in Sibiu.Si totul s-a recuperat.Era in anii 70

Am vopsit vagonul meu cu locuri FARA LOCURI,in culoarea paltonului, cu poezia Acceleratul de George Toparceanu

Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin…
Din frunzisurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de pasarele…

Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri…
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare…
Vine!…

Fulger negru… trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantultuna,
Zarile de-abia-i ajung…
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata…

A trecut…
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere…
Scade-n departare…
Piere…

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul..

Precizare.Spre gara sidefie,skamionde

Cuvantul conductorului:”Acum eu sunt mecanic de locomotivă cu aburi. Orăşelul se numeşte Mine Însumi.
M-am hotărât să plec într-o călătorie spre gara sidefie, departe, departe, la oceanul acela neştiut.
Vreau să întâlnesc oameni sinceri şi să vorbim de-ale noastre.
Am vopsit pe locomotiva cu aburi o poezioară dragă mie şi am plecat din Mine Însumi spre Of, mă.”

„Le-am rugat pe CELLA şi pe White Noise să-şi lege vagoanele de locomotiva cu aburi, cu dorinţa ca, la rândul lor, să invite câte doi călători cu vagoane proprii.

Regulile sunt simple:

-A fost odată… o povestioară;

-Aşa am vopsit: o poezie dragă.”

PS. SkyRain este locomotiva,iar CELLA dupa ce mi-a pierdut vagonul mi-a zis sa mi-l agat de al ei  😀

Le multumesc amandurora si doresc calatorie placuta lui Gabi si Laurei  .

Si le invit sa-si incadreze vagoanele lor in orice alta parte a trenului  in afara penultimului vagon 🙂

Actualizare: Sunt invitati toti cei care doresc sa intre-n joc, sa scrie pe blogurile lor  si sa-i dea de veste mecanicilui de locomotiva pentru a sti dumnealui cati carbuni sa arda pe ora  🙂