Ce mancare pot eu sa fac din aceste vinete? Nu, nu-s ca-n poza de pe plicul cu seminte 
, nici albastre si nici normale la dimensiuni, eu le-am zis fingers ( dar sunt japanese/chinese ) ca-s cat degetele mele de grosase. Dar, cum crude nu cred ca au gust bun, iar daca le coc nu mai ramane nimic din ele, sectionate si prajite la tigaie dispar din vedere, asa ca va intreb pe voi, poate stiti vreo reteta convenabila. Am spus convenabila. Iata-le:
Nu am uitat ca am fost la tine, Simona, nu am uitat bucuria traita alaturi de familia ta, zi de zi, vacantele organizate de tine, weekendurile minunate in care eram toti impreuna si nici grijile pe care le aveam cand voi doi ati plecat in lume, la vreun congres si eu deveneam matusa nesuferita care nu se abatea de la programul stabilit dinainte impreuna.
Vinetele albe si rotunde pe care impreuna cu tine le-am cumparat de la Costco si care cresc, in fiecare vara, in curtea mea sunt semne ca nu am uitat.
Acum , dupa ce am terminat insamantarile rasadurilor m-ai ploconit cu o serie de seminte vazute si nemaivazute de mine si ma incita la semanat.
Multumesc, draga Simona. Stiu ca atunci cand ti-e dor de bunica ta, Maica, dai si pe aici, pe la mine si sunt sigura ca o regasesti cu toata dragostea cu care ti-a vegheat copilaria.
Te imbratisez si-ti multumesc ca te gandesti la mine. Le voi semana in martie, cand intra Luna in faza de crestere.
Posted in Amintirile mele, Daruri din suflet, Vizitati gradinaelisei
Tagged California, gradinaelisei, my niece, seminte, Simona
Eram in 1967,dupa al treilea an de facultate.Venisem in vacanta la parintii mei in Comlosul-Mare,insa,aici ma astepta o noua sesiune,sesiune de vara,nepotica mea avea 1,5 ani si mama era ,ca in fiecare vara,foarte ocupata cu gradina ,cu culesul,cu piata,cu facutul banului,asa ca de-abia ma astepta.
Eu,care-mi pierdusem un cercel de aur cu safire in scoala elementara(1-7),iarna,in curtea scolii dupa ce ne-am tavalit prin zapada de un metru si apoi toata scoala ne-am intors sa-l cautam,ma rog,de atunci nu am mai avut cercei in urechi,asa ca era si timpul sa-mi pun cercei,aveam deja…eram domnisoara mare,cum sa mai stau fara cercei in urecchi?
Si,face mama rost de o gaura in buget si-mi da 150 de lei(era cu 100 de lei gramul) sa ma duc la Timisoara sa-mi cumpar de la Ociko-piat aur,1,5 grame si sa-l dau la bijutier sa-mi faca cercei. Am rezolvat problema cu cerceii,totul a fost OK,insa,dupa aia,ce m-am gandit eu,cum sa ma intorc acasa unde ma asteapta toata vacanta-in care normal era sa ma odihnesc-un copil de 1,5 ani care inca nu facea la olita,nah,Simona,iarta-ma ca divulg asta,altfel nu are niciun inteles povestea.
Cert este ca mamica ma astepta sa o iau in primire pe nepotica mea dragalasa(tare scumpa mai era,doar ca facea pe ea….) si ea,mama sa-si poata vedea de celelalte treburi.
Ei,bine,nu.Din Timisoara am „aterizat” la Resita,la prietena mea,Carmen,care era in vacanta la Dognecea ,la bunica ei,langa Lacul cu Nuferi.Nu fusesem la ea,parca,inca dar am ajuns la Resita,i-am dat telefon mamei(noroc ca aveam acasa telefon) ca eu m-am dus la Carmen si pe mine sa nu ma astepte vreao 10 zile ca ma odihnesc dupa sesiune.
Mama,saraca de ea,disperata zice:Vetico,Vetico…ce-ai facut cu banii de cercei?Nu,mamica,nu fii ingrijorata,am cumparat aur,l-am dus la bijutier si cand vin la Toamna la facultate sunt gata.
Mama ,saraca,nu vreau sa ma gandesc ce necajita era ca i-am facut acest pocinog,tocmai eu in care avea atata incredere si speranta,tocmai eu care in fiecare vara,de cand am plecat la Jimbolia la liceu,se baza pe mine si pe ajutorul meu,acum cand ii era mai greu am lasat-o balta.
La Dognecea era tare fain,mergeam la Lacul cu Nuferi,ne bronzam iar la sfarsitul mini-vacantei mele, la prietena mea, eram asa de fain bronzata,ne uitam noi intr-o oglinda care ne rasfrangea imaginile direct din paturi si stiu ca atunci am zis ca eu o sa ma marit vara,dupa ce-s asa frumos bronzata.Am mai scris pe blog ca taman in Ianuarie m-am maritat si eram alba si nu mai conta nimic fiindca asa a fost sa fie.
Da,asa am facut eu cand eram deja cu maturitatea luata,trei ani de facultate terminati si cu o nepotica de ingrijit pe timpul verii.Dar,dupa ce m-am intors mama si-a scos parleala,m-a pus la treaba si eu nu am cracnit caci ma stiam vinovata,dar mama m-a iertat,nu m-a batut niciodata,nu mi-a vorbit urat niciodata,avea incredere in mine si eu am fost fericita sa stiu asta.
Si,astazi,1 Octombrie,nepotica mea ,Simona,implineste 45 de ani.
Sa fii sanatoasa sa-ti cresti copiii ,sa-i casatoresti,sa le cresti si copiii lor si sa ai numai bucurii de la viata!
Te imbratisez cu drag si ma bucur ca azi,de ziua ta ,este si mama ta,sora mea Luci,acolo cu tine.Va pup pe toti si va doresc petrecere frumoasa impreuna! 
Acei crcei pe care eu i-am purtat aproape toata viata i-am daruit acum nepotelei mele,scumpei mele Lara Nicole ca sa-i poarte noroc in viata si sa aiba ceva de la bunica ei,ceva atat de drag mie.
UpDate:8 oct.2010
Posted in Amintirile mele, Australia, Calatorii, Sarbatorim
Tagged America, cerceii., Comlosul-Mare, Dogneca, nepoata mea de la sora, nepotica mea de la fiul meu, Resita, Simona, vacanta mea de vara
