De la bun inceput spun, ca sa se stie, sunt impotriva gradinaritului cu sterilizare. Sunt zeci de ani de cand gradinaresc, am asta in sange, asa cum frizerul are foarfecele in mana, de cand ma stiu. Am si pretentia – ascunsa sub zambetul meu ironic – ca ma pricep. Cu toate astea nu refuz invatatura, nu intorc spatele noului, nu ma uit chiomb la metode care-mi sunt straine, ba mai mult, cateodata, am si aplicat, ca experiment. Ma refer la maceratul de urzici, la cenusa, la mulcit, la aratura de toamna, la zeama din foi de ceapa si cam atat, caci, restul le stiam si le practicam de ani buni. Si fara toate astea aveam rasaduri bune, drept dovada, iata unele din 2008
Am citit undeva, habar n-am unde (ca sa nu se supere nimeni) ca pamantul se „coace” in cuptor, ori se opareste inainte de a semana rasadurile. O prostie, mi-am zis de fiecare data; prostie, prostie, dar ce, noi nu facem prostii? Si, amintindu-mi cum anul trecut nu am avut nicio petunie, desi rasarisera multe, au „cazut” toate de mici, zic, hai sa oparesc pamantul doar la petunii, sa vad ce iese. Si, de parca nu era previzibil, am vazut cum s-a tasat pamantul meu afanat si imbogatit in toate substantele nutritive, cum s-a batucit si injumatatit in cutie si cum s-a transformat in beton.
Pai, spuneti si voi, pana si bebeul acela de doua zile se scoate afara in mediu nesteril pentru a i se forma imunitatea, nu-i asa? Daca nu credeti am vazut eu in…undeva in lume si m-am mirat, apoi un doctor cercetator mi-a confirmat. De ce sa umbli „cu manusi” la rasaduri? Ce, sunt orhidee? Fie vorba’ntre noi, eu nici la orhidee nu umblu cu manusi. Plantele, ca si oamenii, cand sunt mici, precum rasadurile, au nevoie de mediu ostil, cat de cat si ma refer la microorganisme care le-ar putea ataca, pentru a-si forma imunitatea. Odata ce oparim pamantul, aleluia, toate microorganismele si cele bune si cele rele, dispar. Ar fi ca si cum pe tubul digestiv ti-ai turna apa fiarta ca sa omori bacteriile rele ( ?) si odata cu ele dispar si bacteriile bune fara de care tubul digestiv nu functioneaza.
Si cum stam cu calirea rasadului, doar stim ca daca nu facem asta, plantele vor suferi, unele vor muri, cand le vom transplanta la locul definitiv. Cam asa ceva, calirea rasadului se face si in pamantul normal folosit in sera. Si mai este ceva halucinant, cica, dupa oparire si racire, fireste, se amesteca cu gunoi de grajd, cu mranita. Oare ce „infectie” are pamantul folosit la rasaduri fata de balegarul cu care il amesteci?
Dragilor, aceasta postare am scris-o pentru prietenii si vizitatorii mei care au invatat de la mine cate ceva si care, in cautare de „mai bine” vor fi tentati sa incerce. Va spun eu, „mai binele” este dusmanul” binelui”. Asa cum se spune ca pietrele din gradina nu trebuie adunate (chiar daca vrei sa-ti faci un stoc sa dai cu ele dupa cineva 😀 ), ca ramele din pamant nu se scot sa se dea gainilor (unii cresc rame si le adauga in pamant), ca pamantul nu se ara toamna ci se mulceste (si am constatat de doi ani ca asa e mult mai bine si e usor de sapat primavara), deci toate astea au insemnatatea lor in compozitia solului, microorganismele lucreaza solul sub patura protectoare din timpul iernii, nu le omorati arand toamna (si ma refer strict la gradina de legume, nu la hectare intregi din camp, ca acolo nu am studiat si aplicat ).
Ce facem, totusi , sa nu avem „caderea platutelor”? Presaram cenusa dupa ce rasar, le udam mai rar, le tinem la lumina, le dam apa de jos in sus, adica in farfurie/suportul rasadnitei, le presaram chiar si rumegus, daca avem, din acela fin, le miscam pamantul dintre plante cat sunt in doua frunze, cu un betisor si cate si mai cate putem face. Sigur ca unii ma intreaba , in gandul lor, dar tu de ce-ai patit cu petuniile? Raspunsul este simplu, le-am semnat fff dese caci niciodata nu stii daca germineaza toate semintele sau doar o parte, iar dupa ce au rasarit, am gresit nerarindu-le, caci nu erau semnate in randuri ci in covoras, mi-a fost mila sa le stric, rarindu-le cand erau abia rasarite si acum, ca stiu din experienta, imi voi aminti.
Ei, hai, nu va suparati, faceti cum vreti voi si spuneti, apoi, ca voi ati inventat metoda :)))))))))))))) Si, spor la rasaduri!
Nu chiar maine, dar terenul il pregatim, pregatim si restul ingrasamintelor si , incet, incet le mutam la loc definitiv. Nu prea le-am dat ingrasamant, doar o data zeama de ceapa, dar atunci era pamantul ud tare de la inceput apoi nu a mai fost soare, nu a mai fost necesar sa le ud si uite asa mi-a ramas zeama si am pus-o la smochini si alte plante din interior. Voi tine geamul si noaptea deschis sa se obisnuiasca cu temperatura de noapte. Anul trecut le-am plantat inclinate, adica nu adanc ci inclinat ca sa aiba apa, fiindca am obervat ca atunci cand le plantam la jumatate de metru adancime gaseam ca radacinile erau uscate la baza si vii doar cele formate pe tulpini. Si, inca ceva, nu le voi mulci de la inceput.
primavara.