Asa credeam cand m-am dus in gradina sa sap cu harletul locul unde a fost ceapa. Apoi am semanat 2 randuri de ridichi si doua randuri de patrunjel de frunze, ca sa ramana pe iarna sa am frunze tot timpul.
Ei, si dupa aia m-am gandit sa mut ardeii si vinetele, din ghivece, in continuare, in acelasi strat, fiindca saracele de ele si de ei vai mama lor…aveau putin pamant in ghivece mici si faceau rod. Asa, am rezolvat si asta, dupa care am luat o corfa sa culeg cativa castraveti sa nu-i las sa creasca mari si trecand printre ardei am gasit unul, apoi doi, cu putregai. Si tocmai din cei vineti.
Gata, am zis, trebuie sa-i stropesc cu ceva, ce avem? Pai, avem captadin care este impotriva putregaiului, cica. Buuun. Sa mai se astampere caldura si razele soarelui si stropim.
Urmeaza inspectia la rosii, rosii pe care nu le-am mai vazut din ziua in care le-am stropit cu piatra vanata, adica ziua de dinainte de ieri. Day before yesterday. Aoleuuuu, prapad de frunze atacate de mana, cu pete negre, asa triunghiulare si altele uscate de tot. Pline de gogonele si frunze ioc. Ce sa fac? A, da, fac cum am mai facut acum ceva vreme, dupa luna aia plina de ploi, le sap de jur imprejur sa stric ciuperca, dar inainte sau totodata, sa le curat de uscaturi si frunze bolnave. Trei parcele. Dupa care ia in spinare pompa si stropeste, leano , daca vrei sa mai manci rosii si peste o luna.
Asa ca acum, dupa o baie binemeritata, sunt kaput. Nici la caini nu m-am mai dus sa vad ce fac, este cineva care se ingrijeste mai mult de ei decat de mine, din fericire…pentru caini.
Noapte buna! Poze, maine.
Azi e mainele de ieri:
Acestea sunt rosiile plantate in aprilie si prin 2 mai au suferit inghetul. De aceea au fost mai intarziate, au inceput sa fructifice mai tarziu decat cele plantate ulterior si care nu au fost in aceeasi situatie. Insa sunt cele mai dragi rosii ale mele, mari de Timisoara (care-s verzi si inalte), Gigant pe care nu le mai recunosc, sunt altfel decat cele de anul trecut care au format o padure si cele mici cu rodul jos sunt black krim, cu patlagelele negre si foarte bune la gust, care au o influenta buna la inima. Sunt culese astea deja si tot incarcate de rod sunt, doar din cele de Timis nu am cules, ele inca mai cresc, nu s-au copt.
Ce vreau sa spun cu aceasta postare? Pai, vreau sa spun ca eu am vazut gradini cu rosiile manate, adica frunzele parjolite de boli si lasate pe vreji si nu cred ca este bine, daca vrem sa le mai avem in gradina inca o vreme si chiar sa mai infloreasca si fructifice. De asta ma stresez eu de cateva ori pe vara sa le curat de uscaturi si de frunzele atinse de mana, cu foarfecele de vie si sa sap pamantul de sub ele, doar la suprafata, mai ales daca este umed si vreme calduroasa.
Deasemenea, sa se stie ca nu numai frunzele atinse de mana se scot din lan ci si gogonelele, capsulele-daca e vorba de ardei- toate partile plantei atinse de mana se scot si se distrug (ard sau aruncat in tomberon) caci mana se intinde si la cele sanatoase daca partile atinse raman pe plante. Nu-i usor, se vede dupa cum am scris eu ieri cat de greu mi-a fost sa fac asta mai ales ca nu sunt dupa o perioada de odihna ci dupa o luna de treburi grele in casa si curte si totusi m-am mobilizat si nu le-am lasat sa dispara toate partile verzi din plante.
Desigur ca de la ploaie firul s-a intins,iar planta s-a ingrosat asa ca nu se prea vede ca era larg legata,tulpina s-a ingrosat de atunci.Dupa cum am spus acest fir il dezleg chiar la a treia legare si-l refolosesc,nu din economie, neaparat, ci ca nu mai are importanta pentru planta,el si-a facut treaba cand planta era mai mica.
Se vede cum a fost copilita planta chiar deasupra legaturii,dar mai demult.
Repet ca firul se strange cand se usuca,pe langa arac.E bine sa gasim un nod sau o deformare a aracului si deasupra sa facem legatura pentru a nu aluneca firul cand se fac rosiile mari.
