S-au adunat cam multe evenimente in jurul meu pe care, vrand-nevrand, le observ si tare as fi vrut sa am si vreo remarca pozitiva, placuta mie si altora, ceva care sa-mi fi incalzit sufletul infrigurat de vantul nemilos de afara care-mi „matura” sentimentele blande si bune si mi le aduce pe acelea de vrajba si nemultumire.
*Ma umple de nervi o frunza verde care apare din ce in ce mai des la proteveu si parca ma seaca de fiecare data, parca din suflet imi scoate cu clestele o mare durere ce revine iar si iar sa-mi aminteasca de cat de neputinciosi suntem, de cat de nemilos trec banii nostri de taxe din bugetul destinat calitatii vietii noastre de „popor” spre devenirea lui intr-o desavarsita „populatie”. Sintagma nu-mi apartine dar o consider adevarata.
*Iar concursurile ce se desfasoara tot acolo si care dau speranta adevaratilor talentati se sfarsesc cu cate un mare aranjament care se bazeaza pe mila, da, tot a populatiei. Mila impopotonata, bineinteles, cu mult „patriotism”.
*Ca bataia de joc a neamului romanesc, devenit populatie, este in extazul reprezentantilor cu demnitati, care nu au limita in minciuna, hotie si nesimtire, in josnicie si ticalosie, este stiut de toata lumea , chiar si de autori.
*Cand un reprezentant al opozitiei, deci si al meu, apare cu o expresie de lehamite neputincioasa la tot ce se petrece in tara asta, eu prefer sa nu-l mai vad/aud.
*Cand orizontul romanului este un punct in care se afla gratarul si berea, barfa si limbajul pestrit, iar potopul de gunoi, care-i ramane in urma, cu cat este mai mare cu atat il face mai fudul, ei bine, atunci mi se face si mai greata de mici, desi nici mirosul lor nu mi-a trecut pe langa nari de multi ani incoace.
Sa traiasca intai de mai ziua in care romanii ies la iarba verde ca sa manance mici si sa bea bere. Bine-ar fi sa aiba cu ei si un sac de plastic in care sa-si adune gunoaiele, la plecare spre casa.