Sunt in gradina, pe la inceputul lui mai. Un gard inalt de beton, zidit cu inversunare intre „fasia gaza”(cea din spatele casei si gradinii noastre ) si vecina de-mi era alaturi altadata, ne desparte acum in gradina, nu ne mai vedem, nu ne mai vorbim, chiar daca prin crapaturile gardului vedem miscare: nu se cade sa strigi/urli catre cineva care nu te vede. Atunci , insa, ea, vecina mea, era in fundul gradinii ei si cum fundul gradinii mele este mai lung decat al ei (hahahaha! ) ma vede, trece la gardul din retea metalica si incepem sa vorbim. Eu plantam rosiile alea Kumato si celelalte, ea ma intreba ca de ce-s asa de lungi, cand le-am semanat ca ale ei au 2 cm si tot asa ajungem la politica (ea sprijinea gardul si eu sapam gropi cu harletul).
Nu mai stiu ce eveniment politic se petrecea pe atunci stiu doar ca am auzit-o zicand: „eu tin cu boc ca-i ardelean” Mamaaaaa, cand am auzit asa ceva (cum asa ceva???!!!) un singur raspuns mi-a venit pe limba: ” nu pot sa cred, esti prea desteapta ca sa tii cu boc”. Dupa care s-a indepartat de gard si s-o fi dus sa mediteze la partea din fraza mea”esti prea desteapta”.
Postarea asta mi-a inspirat-o Renata cu postarea ei : Diacritica versus „politica” .
cititi si: IOAN USCA , Supravietuitor’s Blog, Profund Antibasescu, Incertitudini, Blogu lu Ninu, Gabriela Savitsky , DIANA ALZNER, George Geacar- Niste tarani depresivi.