Spor la răsaduri

De la bun inceput spun, ca sa se stie, sunt impotriva gradinaritului cu sterilizare. Sunt zeci de ani de cand gradinaresc, am asta in sange, asa cum frizerul are foarfecele in mana, de cand ma stiu. Am si pretentia – ascunsa sub zambetul meu ironic – ca ma pricep. Cu toate astea nu refuz invatatura, nu intorc spatele noului, nu ma uit chiomb la metode care-mi sunt straine, ba mai mult, cateodata, am si aplicat, ca experiment. Ma refer la maceratul de urzici, la cenusa, la mulcit, la aratura de toamna, la zeama din foi de ceapa si cam atat, caci, restul le stiam si le practicam de ani  buni. Si fara toate astea aveam rasaduri bune, drept dovada, iata unele din 2008Rsaduri din 2008

Am citit undeva, habar n-am unde (ca sa nu se supere nimeni) ca pamantul se “coace” in cuptor, ori se opareste inainte de a semana rasadurile. O prostie, mi-am zis de fiecare data; prostie, prostie, dar ce,  noi  nu facem prostii? Si, amintindu-mi cum anul trecut nu am avut nicio petunie, desi rasarisera multe, au “cazut” toate de mici, zic, hai sa oparesc pamantul doar la petunii, sa vad ce iese. Si, de parca  nu era previzibil, am vazut cum s-a tasat pamantul meu afanat si imbogatit in toate substantele nutritive, cum s-a batucit si injumatatit in cutie si cum s-a transformat in beton.

Pai, spuneti si voi, pana si bebeul acela de doua zile se scoate afara in mediu nesteril pentru a i se forma imunitatea, nu-i asa? Daca nu credeti am vazut eu in…undeva in lume si m-am mirat, apoi un doctor cercetator  mi-a confirmat. De ce sa umbli “cu manusi” la rasaduri? Ce, sunt orhidee? Fie vorba’ntre noi, eu nici la orhidee  nu umblu cu manusi. Plantele, ca si oamenii, cand sunt mici, precum rasadurile, au nevoie de mediu ostil, cat de cat si ma refer la microorganisme care le-ar putea ataca, pentru a-si forma imunitatea. Odata ce oparim pamantul, aleluia, toate microorganismele si cele bune si cele rele, dispar. Ar fi ca si cum pe tubul digestiv ti-ai turna apa fiarta ca sa omori bacteriile rele ( ?) si odata cu ele dispar si bacteriile bune fara de care tubul digestiv nu functioneaza.

Si cum stam cu calirea rasadului, doar stim ca daca nu facem asta, plantele vor suferi, unele vor muri, cand le vom transplanta la locul definitiv. Cam asa ceva, calirea rasadului se face si in pamantul normal folosit in sera. Si mai este ceva halucinant, cica, dupa oparire si racire, fireste, se amesteca cu gunoi de grajd, cu mranita. Oare ce “infectie” are pamantul folosit la rasaduri fata de balegarul cu care il amesteci?

Dragilor, aceasta postare am scris-o pentru prietenii si vizitatorii mei care au invatat de la mine cate ceva si care, in cautare de “mai bine” vor fi tentati sa incerce. Va spun eu, “mai binele” este dusmanul” binelui”. Asa cum se spune ca pietrele din gradina nu trebuie adunate (chiar daca vrei sa-ti faci un stoc sa dai cu ele dupa cineva 😀  ), ca ramele din pamant nu se scot sa se dea gainilor (unii cresc rame si le adauga in pamant), ca pamantul nu se ara toamna ci se mulceste (si am constatat de doi ani ca asa e mult mai bine si e usor de sapat primavara), deci toate astea au insemnatatea lor in compozitia solului, microorganismele lucreaza solul sub patura protectoare din timpul iernii, nu le omorati arand toamna (si ma refer strict la gradina de legume, nu la hectare intregi din camp, ca acolo nu am studiat si aplicat  ).

Ce facem, totusi , sa nu avem “caderea platutelor”? Presaram cenusa dupa ce rasar, le udam mai rar, le tinem la lumina, le dam apa de jos in sus, adica in farfurie/suportul rasadnitei, le presaram chiar si rumegus, daca avem, din acela fin, le miscam pamantul dintre plante cat sunt in doua frunze, cu un betisor si cate si mai cate putem face. Sigur ca unii ma intreaba , in gandul lor, dar tu de ce-ai patit cu petuniile? Raspunsul este simplu, le-am semnat fff dese caci niciodata  nu stii daca germineaza toate semintele sau doar o parte, iar dupa ce au rasarit, am gresit nerarindu-le, caci nu erau semnate in randuri ci in covoras, mi-a fost mila sa le stric, rarindu-le cand erau abia rasarite si  acum, ca stiu din experienta, imi voi aminti.

Ei, hai,  nu va suparati, faceti cum vreti voi si spuneti, apoi, ca voi ati inventat metoda  :)))))))))))))) Si, spor la rasaduri!

Cine n-are de lucru își găsește

DSCN2966DSCN2962

Ati prins ideea, da? Totul a plecat, de fapt, de la niste seminte de floarea soarelui ramase de mult, mult timp intr-un bol, nu le-am mai gustat de teama sa nu fie rancede si , ca sa nu le arunc, le-am pus la incoltit. Surpriiiiise! Au incoltitDSCN2945 toate si cele sfaramate, incredibil! Dupa care trebuia sa le scot la lumina, am improvizat niste site noi si nefolosite cu vata umezita si uite asa au aparut petalele de floricica. Verdele. Acum, cica, pot sa le mananc. Ha!

Si uite-asa, azi, la plimbarea pe jos, unde te poti plimba pe aici, pe jos, decat prin k ?! Era sa uit de semintele  pe care le vroiam, m-am intors la” raftul “cu seminte si ce sa vezi? germeni de creson etc. Mi-a venit ca o manusa si, bineinteles si germinatorul din plastic, caruia, la pretul asta de pe net, ii lipseste o cuva, un sertar, dar n-are-a face! A face are ca ungurii vor sa le stim limba lor universala, pe ambalaj zice  “romuneste” ca instructiunile sunt in interior, iar in interior scrie doar ungureste, fireste! Mama lor! Dar cat de tont sa fii sa-ti trebuiasca instructiuni? Ha!

Avocado, pomi sau arbori

Am cautat sa vad cati ani au arborii mei de avocado si am gasit asa: primul care a rezistat (ca avusesem si inainte de acesta dar nu au rezistat) a rasarit in gradina, fiindca mai puneam eu samburi si pe acolo, in primavara lui 2011. In toamna acelui an l-am scos si plantat intr-un ghiveci care a stat pe pervazul ferestrei din camera neincalzita in care tinem iarna plantele la stop.A depasit cu bine iarna 2011-2012 si primavara l-am scos in balconul deschis unde a stat toata vara pana toamna cand l-am bagat iarasi in camera aceea. Vara i  s-a uscat varful, credeam ca-l pierd si pe el, i-am infipt un ciob de ghiveci de lut in pamant ca sa aiba minerale. A depasit si iarna a doua si in 2013, primavara sau vara, dupa ce a stat o vreme in balcon, m-am gandit sa-l duc in gradina si asa a stat in ghiveci, dar in gradina, adica la soare, toata vara trecuta. Acum sta  pe pervazul ferestrei de la sufragerie unde este destula lumina cand e soare , dar va trebui sa-l mut ca au inflorit orhideele si acolo este locul lor.

Apoi, in ianuarie 2013″ crapau” si  alti doi samburi pusi in pamant, in ghiveci si acestia doi au stat deasemenea vara in gradina si l-au ajuns din urma pe primul. La vara am sa-i mut in gradina cu tot cu pamantul din ghivece sa vad ce evolutie o sa aiba.

DSCN2903 DSCN2909Primul din dreapta este cel batran, ramificat. Urmatorul ghiveci ii contine pe cei doi rasariti acum un an.

Concluzia, arborii, ca si cainii, trebuie sa fie “liberi” si nu inlantuiti in ghivece. Am auzit ca dupa 7 ani fac fructe? Asta-i ca si aia cu lamaiul nealtoit, cine stie? Inseamna ca in 2018…dar, lasa, sa fim sanatosi pana atunci!