Te-ai gandit vreodata ca, daca nepotelul tau ori copilasul tau de 2 anisori iti da o palma peste obraz, vrea sa vada cat de tare il iubesti? Stii ce ai de facut, ca parinte, ori ca bunic in astfel de momente?
Cea ma nepotrivita reactie este sa-i dai si tu lui inapoi spunandu-i ca tu esti mare, el este mic si nu are voie sa dea in oameni mari. Asta este cel mai gresit raspuns si din el copilul/nepotul tau va invata exact ceea ce nu ai vrea sa invete: sa fie agresiv, sa astepte pana creste ca sa dea si el, ca nu este respectat, ca nu este iubit si multe altele de felul acesta.
Alta reactie nepotrivita este sa-l tii de maini cu forta ta de adult, sa nu-i mai dai voie sa se miste, sa-i tii o teorie ca si cand el ar fi om mare, sa te uiti urat la el si sa-l pedepsesti astfel, apoi cu amenintari, ca, daca mai face asa, vede el pe draqu’ etc etc. Din aceasta reactie a ta , copilasul invata ca tu nu ai inima pentru el, ca n u-ti pasa ca pe el il doare strangerea ta cu forta, ca tu nu vrei sa afli ce probleme are el ori a avut in timpul zilei, ca, poate , si el a avut o zi proasta si tu, adultul si parintele care ar trebui sa-i fii alaturi , il pedepsesti.
Alta reactie ar putea fi sa-l trimiti la colt ori in camera lui, in singuratatea lui si sa-l lasi sa planga pana nu mai poate (tu zici ca de ciuda, el stie cat de mare ii este durerea in suflet) si apoi il obligi cumva sa-si ceara scuze ca sa-l ierti, desi el o face, pana la urma, fara convingere si va uita curand ca gestul acela nu mai trebuie repetat. Din aceasta reactie copilasul invata sa fie dur, sa fie neiertator, sa nu discearna intre bine si rau, se instraineaza de tine si de alti adulti, se inchide in el, sufera si pana la urma cand va fi mare se va razbuna pe cate cineva, in felul lui. Sufletul copilului pedepsit astfel va fi traumatizat, echilibrul lui se clatina, in clipa cand este cel mai trist sa fie singur este groaznic pentru copil.
Mai sunt si alte reactii nepotrivite, reactii care pot face din copilasul tau un mic tiran, un om cu sufletul „modificat”, un om care greu va avea incredere in cei apropiati dar va da toata increderea lui in straini (care pot fi un anturaj nefast in adolescenta). Crescand un copil , e bine sa nu ajungi in situatia sa te intrebi: cand am gresit?, cand a fost primul semnal pe care nu l-am observat, ca fiica/fiul meu a luat-o razna? Raspunsul este: in frageda copilarie, in interactiunea ta , ca parinte, cu el/ea.
Si, totusi, cum este bine sa reactioneze un parinte sau un bunic la acest gest, atat de normal, adica de care cred ca nu scapa nimeni din partea copilului sau? Spun ceea ce cred si ceea am inteles din viata si din carti, din filme si din muzica, din natura, poate.
Cand copilul tau iti trage o palma cu toata puterea lui de 2 sau 3 anisori, peste obraz si apoi ramane impietrit uitandu-se la tine si asteptandu-ti reactia si tu esti nedumerit fiindca nu te asteptai la asta, e bine sa nu te grabesti. Mai intai gandeste-te ca, poate, copilul a avut o zi grea la gradinita, ca poate nu se simte bine, ca poate se simte neiubit si asa mai departe. Nu-l apuca de maini, nu-ti va trage a doua palma decat daca o meriti, vorbeste cu el cu cel mai mare calm de care esti capabil, nu printre dinti, nu cu ciuda, nu cu superioritate, nu-l confunda cu un adult. Spune-i doar atat: mama/tata/bunica/bunicul te iubeste tare, tare. Stiu ca esti suparat/suparata dar o sa treaca fiindca eu te iubesc si o sa te apar de toate relele din lume. Iubita mea ori iubitul meu nu-i bine sa dai in mama/tata etc , cand esti trista mama te imbratiseaza, tata este langa tine, bunica se joaca cu tine, bunicul iti spune povesti. Sa nu mai faci asta, bine scumpa mea?
Este suficient si treci mai departe de parca nu s-a intamplat nimic. Nu reveni tu, parintele, la momentul acesta cu alta ocazie, nu fa troc cu el, este prea mic sa inteleaga ceva din schimbul pe care i-l propui, de fapt va intelege ceva complet gresit. „Daca esti cuminte o sa te duc la jocurile din parc” si alte promisiuni de felul acesta „daca mananci tot iti dau ciocolata” si alte astfel de conditionari reprezinta cea mai gresita metoda de educatie.
De unde stiu? Din experienta mea de bunica. Nu lasati singuri copiii care plang disperati. Iubirea este metoda corecta de educatie a copilului mic.
